Modelul social european

Modelul social european de organizare a asistentei sociale nu a murit, in ciuda declaratiilor triumfaliste ale neoliberalilor americani. Acest model este foarte vechi, are peste 2000 de ani, si nu dispare cand vor rechinii de pe bursa si ideologii de la Harvard Business School. Modelul social european are doua radacini istorice: Roma si crestinismul.

Inca de pe vremea Republicii soldatii romani varstnici primeau pensie, iar de pe vremea lui Cezar primeau in proprietate si un lot de pamant in provincia in care erau demobilizati. Functionarii publici nu primeau pensie deoarece erau recrutati din clasa bogata si in plus trebuiau sa depuna o garantie financiara la preluarea functiei respective. Imparatul Traian este autorul unui nou tip de ajutor public. Traian a acordat permanent, sub forma de imprumut, sume de bani de la fiscus (trezoreria imperiala) proprietarilor de pamant din Italia cu conditia ca acestia sa plateasca o dobanda de 5% in trezoreria municipiului in care locuiau, iar din veniturile astfel obtinute municipiile trebuiau sa acorde alocatii copiilor din familiile nevoiase de pe teritoriul lor. Acest sistem de protectie sociala a fost extins de Hadrian si apoi de  Marcus Aurelius care au instituit functia de praefectus alimentorum.

Pensia de serviciu si alocatia pentru cresterea copiilor sunt deci creatia romanilor. Imparatul Nerva a transferat costurile postei imperiale de la municipii catre fiscus, iar Hadrian a adus educatia publica sub patronajul statului creeind noi catedre si subventionand scolile municipale.

In evul mediu, campionul protectiei sociale a fost biserica catolica prin intermediul manastirilor raspandite pana in cele mai indepartate colturi ale Europei. Odata cu inmultirea comunitatilor urbane apar si ordinele calugaresti ale fratilor cersetori (franciscani, dominicani) care predica cuvantul Domnului printre oraseni. Fratii cersetori sunt insa in primul rand marii animatori ai unei Europe a caritatii, si predecesorii unei Europe a securitatii sociale. Sistemul devine activ in secolul al XIII-lea sub numele de „fapte de milostenie”. Ele pleaca de la un text din Evanghelia dupa Matei, 25.35, in care Fiul Omului, la Judecata de Apoi, va desparti oamenii si le va spune celor din dreapta Sa ca vor intra in Imparatia Cerurilor ca rasplata pentru binele pe care l-au facut in timpul vietii pamantesti. Faptele de milostenie constau in a vizita bolnavii, a potoli setea celor insetati si foamea celor flamanzi, a rascumpara captivii (de la piratii musulmani), a-i imbraca pe cei goi si a-i gazdui pe straini, si in sfarsit, a tine servicii religioase pentru sufletele raposatilor. Fratii cersetori sunt cei mai activi in planul predicii si al faptelor de milostenie. Ei se dedica slujirii in spitale, al caror numar creste in mediul urban. Atunci a luat nastere o Europa a spitalelor.

Protectia sociala functioneaza in Europa, sub diverse forme si cu unele intreruperi, de mai bine de 2000 de ani. Rezultatul este atenuarea inegalitatilor in ceea ce priveste speranta de viata intre oameni situati la diverse nivele sociale in Europa moderna. Acest model este invidiat si copiat (in masura posibilului) de intreaga lume. In ultimii ani traversam o perioada plina de pesimism si nu putem sa nu observam ca multe societati (mai ales din afara Europei) in ciuda succesului material sunt coplesite de esecul social. Recesiunea si somajul accentueaza diferentele sociale. Lucrurile nu mai pot sa continue in acelasi fel fara riscul unor costuri sociale inacceptabile. Exista multe cai posibile prin care societatile pot deveni mai echitabile, dar singurul model verificat istoric este modelul social European.

Din pacate in sociologie modelele nu sunt la fel de usor acceptate ca in stiinta. Controversele stiintifice sunt lasate pe seama specialistilor pentru ca oamenii obisnuiti nu au convingeri ferme privind teoria particulelor elementare sau nasterea universului. In schimb teoriile sociale sunt sunt in mare masura teorii despre noi insine, iar la acest capitol fiecare se simte dator cu o parere. In plus, in domeniul social sunt in joc interese economice majore negociate la bursa politica.

Asa cum „medicina bazata pe dovezi” cuprinde eforturile curente de a ne asigura ca tratamentul medical se bazeaza pe cele mai bune dovezi stiintifice privind eficacitatea, la fel ar trebui sa existe „politica bazata pe dovezi”.  In urmatoarele articole imi propun sa pun in lumina (deoarece ele exista) acele dovezi care pot fundamenta o politica a echitatii sociale, pornind de la problemele noastre curente de sanatate publica.