Intamplari ale medicilor de familie: Am noroc, doamna doctor…

“- Se poate?”

“- Va rog! Luati loc!”

Era un barbat inalt si foarte slab, cu obrajii supti, neras, cu ochii infundati in orbite. In jurul varstei de 55 ani, la o prima apreciere…

“- Cu ce va pot ajuta?”

“- Nu ma mai cunoasteti, doamna doctor…Sunt…” si-mi spune numele, iar eu, pentru cateva secunde,  simt ca mi se opreste respiratia. Nu-l mai vazusem de mult, de vreo doi ani.Venise atunci sa-mi ceara o adeverinta pentru a beneficia de ajutor de somaj. Il cunosteam, il cunosteam foarte bine, de cand avea 6 ani.

E tanar, ce se putuse intampla, de ce arata in acest fel?! Nu are decat 34 de ani…

I-am zambit ca unui vechi prieten si mi-am cerut scuze intr-un mod stangaci, chiar nu stiam cum sa reactionez, socul era foarte mare. I-am luat “Fisa de consultatii”…Subtire…Nu fusese bolnav…O singura data, atunci cand i-a trebuit adeverinta, avea consemnat in fisa o tuse suspecta pe care am vrut sa o investighez, dar…n-a mai venit …

In “Fisa” imi place sa fac anumite insemnari care sa-mi aminteasca peste timp exact ce s-a intamplat la un anumit moment…Fisa scrisa cu mana, ca daca ar fi in format electronic, ar fi mai “rece”, mai impersonala, mai rigida…La 6 ani ii facusem evaluarea pentru intrare in clasa I.

Am desenele pe care le-a facut, dupa model, desenul facut din imaginatie, cifrele de la 1 la 10 si numele lui, scris cu litere de tipar, egale, foarte frumos conturate pentru acea varsta. Un copil venit dintr-o familie monoparentala, crescut de tata, impreuna cu inca trei frati. Mama ii parasise, plecase, un timp le-a trimis ceva bani, apoi a disparut si nu i-a mai cautat niciodata. Stiau ca traieste si ca mai are doi copii…

Am scris atunci: “copil dotat cu o inteligenta peste medie, de urmarit in timp”.

Si, chiar l-am urmarit pe tot parcursul scolii: A intrat printre primii la un liceu de mate-info in Bucuresti, a luat bac-ul din prima si a urmat si doi ani de facultate. Apoi a abandonat, ii murise tatal si trebuia sa-si intretina ceilalti doi frati mai mici, si ei in ani terminali la liceu.

S-a angajat pe santier, muncitor necalificat-asta a gasit-, a muncit ca descarcator de marfa in piata, a plecat in Germania si a construit piscine, a facut de toate, bani sa iasa, ca nevoile erau multe.

S-a casatorit si are un copil de 8 ani la fel de bun la invatatura ca si tatal lui. Cand si-a adus sotia si copilul de la maternitate, nici nu a avut rabdare sa ajunga acasa, s-a oprit la cabinet sa-mi arate “ce minunatie” i-a daruit viata. Si, plin de entuziasm, a continuat sa munceasca…

De cateva ori l-am apostrofat ca fuma foarte mult. Imi dadea dreptate, dar…

Spunea ca e modul lui de a-si amagi stres-ul…A venit apoi perioada somajului si, mai apoi, perioada grea fara nici un serviciu. Fuma mult, muncea pe unde era nevoie, “la negru”, mult, iar banii de-abia le ajungeau pentru a supravietui de pe o zi pe alta.

Acum…”- Am venit ca pierd putere pe zi ce trece, nu mai mananc, nu-mi mai place sa fumez si…am scuipat cu sange…” “-Cand?” “-Pai…de vreo trei saptamani, in fiecare zi…”.

I-am spus ca trebuie sa mearga imediat la un consult de specialitate. I-a cazut cerul in cap! “-Nu pot, doamna doctor, nu am asigurare!”

Am deschis calculatorul si am vazut ca figura la “pachetul minimal”.

L-am incurajat, spunandu-i ca starea lui actuala se incadreaza la “urgente” si pentru asta nu e nevoie de asigurare.

S-a intors peste o saptamana cu diagnosticul pe care l-am intuit de cand l-am consultat: cancer pulmonar. Un pic speriat, un pic trist…

“- Am noroc, doamna doctor, mi-a zis si doctorul de la spital. A ras si mi-a zis:< Bai,pachet minimal, ai noroc, ba, ai cancer, intri pe Program National si nu mai platesti, ca altfel, te usca, iti vindeai si casa si vaca si nevasta!>.

Simpatic, domn’ doctor, m-a incurajat! Ce ma faceam daca nu aveam noroc sa am cancer, de unde plateam eu atata banet?!”

Autor: dr. Mihaela Pop, medic specialist MF, competenta Homeopatie, Ingrijiri Paliative, formator MF.