Ghid privind dermatomiozita

Medici de familie trebuie sa depisteze cazuile noi de dermatomiozita si sa dirijeze pacientii pentru internare. Tot in sarcinile specialistului de medicina primara intra si supraveghrea terapeutica.

Dermatomiozita este o boala autoimuna in care exista afectare cutanata si musculara. Afectarea cutanata apare la 30-40% dintre adulti si respectiv 95% dintre copii cu dermatomiozita. In prezent, frecventa este de 5,5 cazuri la 1 milion, frecventa maxima de aparatitie a bolii find intre 50 si 60 de ani, sustin specialistii in Ghidul privind dermatomiozita.

Principalele simptome si semne clinice le reprezinta scaderea fortei musculare simetric la musculatura proximala, centurile scapulo-humerale si coxo-femurale, eritem violaceu periorbital, asociat sau nu de edem, dar si papulele Gottron – pe fata dorso-laterala a articulatiilor mai ales metacarpo-falangiene, interfalangiene.

Obiective terapeutice avute in vedere de catre medicii specialisti sunt ameliorarea fortei musculare, a manifestarilor cutanate si normalizarea nivelului seric al enzimelor musculare.

Internarea este obligatorie

Iternarea este necesara la debut pentru stabilirea diagnosticului, in terapia de atac, in cazul aparitiei efectelor secundare ale terapiei, dar si pentru monitorizarea tratamentului si a efectelor adverse.

Medicii recomanda pacientilor cu dermatomiozita, pe langa tratamentul medicamenos, sa evite expunerea la soare, sa floseasca creme fotoprotectoare si sa se odihneasca.