Statul sau medicul trebuie sa garanteze dreptul la ocrotirea sanatatii?

Pun aceasta intrebare pentru ca de nenumarate ori reprezentantii unor institutii ale statului, politicieni, dar si reprezentanti mass media prin declaratiile lor, mai ales in situatii conflictuale cauzata de proasta gestionare si de  subfinantarea  sistemului sanitar, incearca sa arunce asupra medicilor  aceasta obligativitate de a garanta dreptul la ocrotirea sanatatii.

Sa aruncam o privire asupra Constitutiei Romaniei si sa vedem ce scrie acolo, cine trebuie sa garanteze cetatenilor dreptul la ocrotirea sanatatii, statul sau medicul? Cine trebuie sa raspunda daca acele drepturi nu sunt garantate, statul sau medicul ?

Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sanatatii

(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Dar, pentru a indeplini aceea obligatie din art. 34 prevazuta in Constitutie, statul  in mod obligatoriu trebuie sa elaboreze niste legi, legea sanatatii, legea bugetului, legea finantelor publice, codul fiscal, legea salarizarii, contractul-cadru si normele de aplicare , in asa fel incit acele reglementari  sa fie garantul  ca statul va putea  achizitiona prin contracte  si va putea pune la dispozitia cetatenilor serviciile medicale  necesare.

Reglementarile legislative in domeniul sanatatii pot garanta achizitionarea serviciilor medicale necesare numai in conditiile in care acele reglementari asigura conditii favorabile medicilor si personalului medical in cadrul sistemului de asigurari de sanatate.

In cazul in care statul nu este capabil sa indeplineasca aceasta atributie prevazuta in Constitutie , nu medicii trebuie culpabilizati , ci reprezentantii institutiilor statului .

 La randul sau, medicul, ca si oricare cetatean al tarii , are dreptul sa aleaga liber locul de munca si are dreptul sa semneze sau nu un contract de prestari de servicii medicale. Iar daca decizia medicului este acela de a nu semna contractul de prestari de servicii medicale cu CJAS , nu poate fi invinuitcu nimic  pentru  decizia luata.

Insa reprezentantii institutiilor ale statului pot si trebuie sa fie trasi la raspundere pentru nerespectarea obligatiilor de serviciu sau pentru nerespectarea drepturilor constitutionale ale cetatenilor.

ARTICOLUL 41 din Constitutie

(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.

Din aceste considerente , adica statul are obligatia sa garanteze dreptul cetatenilor la ocrotirea sanatatii, iar medicul si personalul sanitar are dreptul sa aleaga liber unde sa lucreze.

Guvernantii, decidentii, reprezentantii institutiilor ale statului ar trebui sa-si revizuiasca atitudinea fata de medici , fata de personalul medical si sa poarte negocieri reale si nu de fatada  cu reprezentantii acestora,