L01XE02 – DCI GEFITINIBUM

Definiţia afecţiunii – Tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular
I. Indicaţii: – pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm bronhopulmonar altul decât cel
cu celule mici – NSCLC (non small cell lung cancer), avansat loco-regional sau metastatic, ale
căror tumori exprimă mutaţii ale tirozinkinazei receptorului factorului de creştere epidermal
uman EGFR_TK

II. Criterii de includere:
a) vârstă peste 18 ani;
b) ECOG 0-3
c) NSCLC local avansat/metastazat (stadiul IIIB sau IV);
d) prezenţa mutaţiilor activatoare ale EGFR – din ţesut tumoral sau din ADN tumoral
circulant (proba de sânge) la pacienţi care:
1. nu au fost trataţi anterior
2. au beneficiat de chimioterapie în linia 1 şi au fost refractari sau au prezentat
intoleranţă la aceasta (această indicaţie nu este valabilă pentru pacienţi fără
mutaţie activatoare EGFR)
3. au beneficiat de chimioterapie până la obţinerea rezultatului pozitiv pentru mutaţie
activatoare a EGFR

III. Criterii de excludere/întrerupere:
a) co-morbidităţi importante, care în opinia medicului curant, nu permit administrarea
tratamentului, datorită unui risc crescut pentru efecte secundare importante:
– diaree severă şi persistentă, greaţă, anorexie sau vărsături asociate cu deshidratare, cazuri
care duc la deshidratare apărute în special la pacienţi cu factori de risc agravanţi precum
simptome sau boli sau alte condiţii predispozante inclusiv vârstă înaintată sau
administrarea concomitentă a unor medicaţii;
– perforaţie gastro-intestinală (prezenţa factorilor de risc pentru acest sindrom, inclusiv
medicaţie concomitentă precum steroizi sau AINS, antecedente de ulcer gastro-intestinal,
sindrom emetic persistent, fumatul sau prezenţa metastazelor intestinale)
– manifestări cutanate exfoliative, buloase şi pustuloase severe
– keratită ulcerativă
– afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză – galactoză.
– simptome acute pulmonare noi inexplicabile şi/sau progresive cum sunt dispneea, tusea şi
febra – suspiciunea prezentei Bolii Interstiţiale Pulmonare (BIP);
– fibroză pulmonară idiopatică identificată prin scanare CT (la latitudinea medicului curant)
b) sarcina/alăptarea;
c) hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi;
d) pacienţi care prezintă mutaţie punctiformă T790M a EGFR, identificată la diagnostic sau
la momentul progresiei bolii;
e) intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză

IV. Durata tratamentului: în lipsa altor motive pentru întreruperea definitivă a tratamentului
(ex.: decizia pacientului), acesta trebuie continuat până la progresia bolii sau apariţia unor
toxicităţi inacceptabile (în opinia medicului curant);

V. TRATAMENT

Doze
Doza de GEFITINIB recomandată este de un comprimat de 250 mg o dată pe zi. Dacă se omite
administrarea unei doze, aceasta trebuie luată imediat ce pacientul îşi aminteşte. Dacă au rămas
mai puţin de 12 ore până la administrarea următoarei doze, pacientul nu trebuie să mai ia doza
uitată. Nu se va administra o doză dublă (două comprimate o dată) pentru a compensa doza
uitată.

Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea GEFITINIB la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită.

Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (scor Child-Pugh B sau C) datorată
cirozei au concentraţii plasmatice crescute de gefitinib. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi atent
pentru a detecta apariţia reacţiilor adverse. Concentraţiile plasmatice de gefitinib nu au fost mai
mari la pacienţii cu valori crescute ale aspartat transaminazei (AST), fosfatazei alcaline şi
bilirubinei datorate metastazelor hepatice.

Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală cu un clearance al creatininei >
20 ml/min. Nu sunt disponibile date cu privire la pacienţii cu un clearance al creatininei ≤ 20
ml/min, însă medicamentul poate fi administrat cu precauţie şi la aceste valori.

Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.

Metabolizatori lenţi de CYP2D6
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu genotip cunoscut de metabolizator lent al
CYP2D6, dar aceşti pacienţi trebuie atent monitorizaţi pentru a detecta apariţia reacţiilor adverse.

Inductorii CYP3A4
Pot creşte metabolizarea gefitinib şi reduce concentraţiile plasmatice ale gefitinib. Din acest
motiv, administrarea concomitentă de inductori ai CYP3A4 (de exemplu fenitoină,
carbamazepină, rifampicină, barbiturice sau preparate pe bază de plante medicinale care conţin
sunătoare) poate reduce eficacitatea medicamentului şi trebuie evitată.

Utilizarea de antiacide – inhibitorii de pompă de protoni şi antagoniştii receptorilor H2
Medicamentele care determină creşteri semnificativ susţinute ale pH-ului gastric, cum ar fi
inhibitorii de pompă de protoni şi antagoniştii receptorilor H2 pot reduce biodisponibilitatea şi
concentraţiile plasmatice ale gefitinib, scăzându-i astfel eficacitatea. Administrarea regulată de
antiacide în preajma administrării gefitinib poate avea un efect similar.

Ajustarea dozei datorată riscului de toxicitate
Situaţia pacienţilor cu diaree greu tolerată sau cu reacţii adverse cutanate poate fi rezolvată printro întrerupere de durată scurtă a tratamentului (până la 14 zile), urmată de reluarea administrării
dozei de 250 mg. În cazul pacienţilor care nu tolerează tratamentul după întreruperea temporară a
terapiei, administrarea gefitinib trebuie întreruptă definitiv şi trebuie avut în vedere un tratament
alternativ.

Mod de administrare
Comprimatul poate fi administrat pe cale orală cu sau fără alimente, de preferat la aproximativ
aceeaşi oră în fiecare zi. Comprimatul poate fi înghiţit întreg cu o cantitate suficientă de apă sau,
în cazul în care nu este posibilă administrarea comprimatelor întregi, acestea pot fi dizolvate în
apă (plată). Nu se vor folosi alte tipuri de lichide. Se pune comprimatul în jumătate de pahar cu
apă, fără a fi zdrobit. Se agită din când în când paharul până la dizolvarea comprimatului (ar
putea dura maximum 20 de minute). Soluţia obţinută trebuie administrată imediat după
dizolvarea completă a comprimatului (în maximum 60 de minute). Paharul trebuie clătit cu
jumătate de pahar cu apă, care trebuie de asemenea administrată. Soluţia poate fi administrată şi
printr-o sondă nazo-gastrică sau de gastrostomă.

VI. Criterii de întrerupere temporară/definitivă (la latitudinea medicului curant)
• Boala interstiţială pulmonară (BIP)
• Hepato-toxicitate şi insuficienţă hepatică severă
• diaree, greaţă, vărsături sau anorexie, severe sau persistente
• stomatita moderată sau severă, persistentă
• reacţiile cutanate severe (care includ erupţii cutanate, acnee, xerodermie şi prurit)
• diagnostic de keratită ulcerativă sau apariţia următoarelor simptome: inflamaţia ochilor,
lăcrimare, sensibilitate la lumină, vedere înceţoşată, durere oculară şi/sau eritem ocular
(acute sau în curs de agravare) – se recomandă consult oftalmologic de urgenţă
• Hemoragii, de exemplu epistaxis şi/sau hematuria
• Pancreatită, perforaţie gastro-intestinală
• Epidermoză buloasă incluzând necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson şi
eritem multiform
• Alte efecte secundare posibile, pot conduce la întreruperea temporară sau definitivă a
tratamentului cu gefitinib
• dorinţa pacientului de a întrerupe tratamentul

VII. Monitorizare:
• imagistic (ex CT, +/- PET-CT);
• funcţia renală şi electroliţii plasmatici, trebuie monitorizaţi la pacienţii cu risc de
deshidratare.
• este necesară evaluarea periodică a funcţiei hepatice la pacienţii cu boală hepatică preexistentă sau administrare concomitentă de medicamente hepatotoxice
• este necesară monitorizarea periodică a timpului de protrombină sau ale INR-ului la
pacienţii trataţi cu anticoagulante de tip derivaţi de cumarină
• pacienţii trataţi concomitent cu warfarină şi gefitinib trebuie frecvent monitorizaţi pentru
detectarea variaţiilor timpului de protrombină (TP) sau INR, datorită riscului pentru
apariţia hemoragiilor.

VIII. Prescriptori: Iniţierea tratamentului se face de către medici în specialitatea oncologie
medicală.
Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de
către medicii de familie desemnaţi.