Ce s-a vrut in 1999 si unde s-a ajuns in 2017! – Procente propuse si procente realizate

Dupa peste 50 de ani de „centralism” sanitar si dupa cativa ani de actiuni pilot in anumite judete, in 1999 s-a schimbat total sistemul sanitar.

Adica, statul s-a debarasat de cladiri – majoritatea in ruina, fara autorizatie sanitara de functionare -, s-a debarasat de medicii de familie si a pus in „carca” acestora asistentele si ingrijitoarele, fara posibilitatea de a le concedia daca erau prea multe, li s-a dat un venit pe cabinet din care sa finanteze sistemul de asistenta medicala primara.

La vremea respectiva, ca am vrut sau nu, am fost actorii „celei mai mari si reusite privatizari din Romania”. Pusi in fata realitatii, medicii si-au luat soarta in maini si au purces la munca: liste de inscrisi, reparatii cladiri, consultatii pe valori de punct. Adica au crezut ca sunt privati.

Pentru multi Sistemul a fost vazut a fi un lucru bun: sa fii independent, sa-ti faci meseria fara indicatii de la centru, sa „ai propria afacere”, sa speri intr-un venit corespunzator pregatirii si muncii proprii, sa ai visuri de dezvoltare.

De la un contract-cadru lax, intins pe cateva pagini, fara stelute si diezi la retete, fara obligatii si sanctiuni pe zeci de articole si un venit corespunzator pe cabinet cat sa poti visa la dezvoltare si un procent European in perspectiva, lucrurile au evoluat in sens …invers.  

Nu am fost implicat in geneza sistemului ci am fost doar „beneficiar” al lui. Nu stiu care au fost elementele care au dus la schimbarile propuse, dar cred ca cei care au fost autorii noului sistem de asistenta medicala, au avut in vedere experienta din alte tari unde sistemul functiona si au vrut sa-l aduca si la noi.

Am recitit primele Contracte-Cadru si Norme de aplicare. Pe langa simplitatea lor, mi-a atras atentia si faptul ca a existat o reglementare a distributiei bugetului FNUASS. M-am uitat si pe fila de buget din 1999.

 Ce a ramas din toate acelea de atunci? Mai nimic din ceea ce era bun: a scazut contributia la sistemul de asigurari, de la bugetul statului a disparut contributia la fond pentru persoanele asigurate fara plata contributiei directe, au disparut procentele pe categorii de furnizori – este adevarat ca nici atunci noi, AMP, nu am avut acel procent – iar procentul de 15,5% promis atunci, a ajuns azi la … 5,83%. Am facut o analiza comparativa a ceea ce se dorea atunci si a situatiei actuale.

Distributia si procentele vorbesc de la sine si asta arata ca in loc sa mergem inainte, de la o asistenta medicala mai apropiata de oameni, bazata pe omul sanatos, suntem catre o asistenta medicala bazata pe oameni bolnavi, pentru oameni bolnavi. Iata cum arata o sinteza a distributiei bugetului in 1999 si in 2017:

Grafic, situatia se prezinta astfel:

Din 1999 si pana in prezent, o parte din servicii au fost bugetate separat astfel incat, daca reintegram in criteriile din 1999 aceste servicii, procentual, lucrurile se prezinta astfel:

Astfel incat se poate vedea mai bine ce segment a avut de pierdut si ce segment a avut de castigat:

Dupa cum se vede, Asistenta medicala primara are procentul cel mai mic fata de ceea ce s-a dorit in 1999 cand s-a intrat pe istemul asigurarilor de sanatate.

Medicamentele compensate si gratuite, precum si spitalele au avut cresterile cele mai mari. De asemenea, asigurarile de asistenta sociala si alte cheltuieli au procente pe care nu le-am regasit in distributia bugetului bugetul din 1999.

Din cate imi aduc aminte era vorba de 1%  din fond pentru functionarea Caselor de asigurari si se opreau 3% fond de rezerva.

Daca nu se regandeste din temelii sistemul de sanatate, cum se doreste, vom ajunge in situatia ca Asistenta medicala primara sa dispara si secundar omul sanatos, iar sistemul si societatea se va baza pe oameni bolnavi, cu spitale si medicamente de ultima generatie. Oare, asta se vrea?