L01XX45 – DCI CARFILZOMIBUM

I. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
– Mielomul multiplu (MM)
II. CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL SPECIFIC
– În combinaţie cu daratumumab și dexametazonă, cu lenalidomidă şi dexametazonă, şi respectiv
în combinaţie numai dexametazonă pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu la
care s-a administrat anterior cel puţin o linie terapeutică.
– Indicat în combinaţii terapeutice conform ghidurilor ESMO si NCCN actualizate
III. CRITERII DE EXCLUDERE
– hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
– sarcină şi alaptarea
IV. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
DOZA DE ADMINISTRAT
– se calculează pe suprafaţa corporală până la maxim 2,2 m2
;
– pacienţii cu o suprafaţă corporală mai mare de 2,2 m2 vor primi doza calculată pentru 2,2 m2
;
nu se ajustează doza pentru modificări ale greutăţii mai mici sau egale cu 20%.
Carfilzomibum în combinaţie cu daratumumab si cu dexametazonă
Un ciclul terapeutic are 28 zile.
Carfilzomib:
– PEV 10 minute, 2 zile consecutive în fiecare săptămână, pentru 3 săptămâni (ziua 1+2, 8+9,
15+16);
urmează 12 zile pauză (ziua 17 – 28) .
– Se începe cu o doză de 20 mg/m2 (maxim = 44 mg) în ciclul 1, ziua 1+2; dacă este tolerată,
doza se creşte în ziua 8 a ciclului 1 la 56 mg/m2 (maxim = 123 mg)
– Începând cu ciclul 2 de tratament, se administrează 56 mg/m2 pentru fiecare din cele 6
administrări/ciclu
Daratumumab:
– Daratumumab se administrează intravenos în doză de 16 mg/kg greutate corporală reală; cu o
doză
– fracţionată de 8 mg/kg în zilele 1 şi 2 ale ciclului 1 de tratament. Ulterior, daratumumab se
– administrează în doză de 16 mg/kg o dată pe săptămână în zilele 8, 15 şi 22 ale ciclului 1 de
tratament
– şi în zilele 1, 8, 15 şi 22 ale ciclului 2 de tratament, apoi o dată la 2 săptămâni timp de 4 cicluri
de
– tratament (ciclurile 3 – 6 de tratament) şi, apoi, o dată la 4 săptămâni în ciclurile rămase sau
până la
– progresia bolii.
– Alternativ, daratumumab poate fi administrat subcutanat în doză de 1800 mg în zilele 1, 8, 15
şi 22 ale ciclului 1 de tratament şi în zilele 1, 8, 15 şi 22 ale ciclului 2 de tratament, apoi o dată
la 2 săptămâni timp de 4 cicluri de tratament (ciclurile 3 6 de tratament) şi, apoi, o dată la 4
săptămâni în ciclurile rămase sau până la progresia bolii
În zilele în care se administrează mai mult de unul dintre aceste medicamente, ordinea recomandată de
administrare este următoarea: dexametazonă, medicamente pre-perfuzie pentru daratumumab,
carfilzomib, daratumumab şi medicamente post-perfuzie pentru daratumumab
Dexametazona:
– 40 mg oral sau intravenos în zilele: 1,8,15,22 ale ciclului de 28 zile.
– Trebuie administrată cu 30 minute – 4 ore înainte de carfilzomib
Tratamentul se continuă până la progresia bolii sau până cand apar toxicităţi inacceptabile.
Carfilzomibum în combinaţie cu lenalidomidă si cu dexametazonă
Un ciclul terapeutic are 28 zile.
Carfilzomib:
– PEV 10 minute, 2 zile consecutive în fiecare săptămână, pentru 3 săptămâni (ziua 1+2, 8+9,
15+16);
urmează 12 zile pauză (ziua 17 – 28) .
– Se începe cu o doză de 20 mg/m2 (maxim = 44 mg) în ciclul 1, ziua 1+2; dacă este tolerată,
doza se creşte în ziua 8 a ciclului 1 la 27 mg/m2 (maxim = 60 mg). * Alernativ carfilzomib se
poate administra săptămânal în doza de 56 mg/m2 (maxim 123 mg)
– În ciclurile 2-12 de tratament, se administrează 27 mg/m2 pentru fiecare din cele 6
administrări/ciclu
– Începand cu ciclul 13 de tratament, dozele de carfilzomib din ziua 8 şi 9 nu se mai
administrează
Lenalidomida:
– se administrează în doză de 25 mg pe cale orală, în zilele 1-21
– Se va avea în vedere reducerea în funcţie de necesităţi a dozei iniţiale de lenalidomidă conform
recomandărilor din varianta actuală a rezumatului caracteristicilor produsului pentru
lenalidomidă, de exemplu în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală la începutul tratamentului
Dexametazona:
– 40 mg oral sau intravenos în zilele: 1,8,15,22 ale ciclului de 28 zile.
– Trebuie administrată cu 30 minute – 4 ore înainte de carfilzomib
Tratamentul se continuă până la progresia bolii sau până cand apar toxicităţi inacceptabile.
Tratamentul cu Carfilzomib în asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă pentru o perioadă mai mare
de 18 cicluri trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a raportului beneficiu-risc.
Carfilzomibum în combinatie cu dexametazonă
Un ciclul terapeutic are 28 zile.
Carfilzomib:
– PEV 30 minute, 2 zile consecutive în fiecare săptămână,pentru 3 săptămâni (ziua 1+2, 8+9,
15+16);
urmează 12 zile pauză (ziua 17 – 28) .
– Se începe cu o doza de 20 mg/m2 (maxim = 44 mg) în ciclul 1, ziua 1+2; dacă este tolerată,
doza se creşte în ziua 8 a ciclului 1 la 56 mg/m2 (maxim = 123 mg). *Alernativ carfilzomib se
poate administra săptămânal în doza de 70 mg/m2 (maxim 154 mg)
Dexametazona:
– 20 mg oral sau intravenos în zilele: 1+2, 8+9, 15+16, 22+23 ale ciclului de 28 zile.
– Trebuie administrată cu 30 minute – 4 ore înainte de carfilzomib.
Tratamentul se continuă până la progresia bolii sau până când apar toxicităţi inacceptabile.
Tratament complementar:
– Profilaxie antivirală – pentru reducerea riscului reactivării herpes zoster
– Se recomandă profilaxia antitrombotica – după evaluarea riscurilor şi în funcţie de statusul
pacientului
– Hidratare şi monitorizare hidro-electrolitică
Hidratare adecvată înainte de administrarea dozei în cazul ciclului 1 de tratament, în special la
pacienţii cu risc crescut de sindrom de liză tumorală sau toxicitate renală.
• Se recomandă hidratare atât oral (30 ml/kg/zi timp de 48 ore înainte de ziua 1 din ciclul 1) cât
şi intravenos (250-500 ml de lichide adecvate înainte de administrarea fiecarei doze din ciclul
1)
• Se administrează suplimentar 250-500ml de lichide intravenoase, dupa necesităţi, după
administrarea carfilzomibului în ciclul 1.
Hidratarea orala şi/sau intravenoasa trebuie continuată, în funcţie de necesităţi, în ciclurile
subsecvente.
Toti pacienţii se monitorizeaza pentru evitarea încărcării hidrice; volumul total al fluidelor
administrate se ajustează în funcţie de starea clinică la pacienţii cu insuficienţă cardiacă la momentul
începerii tratamentului sau la care există riscul apariţiei insuficienţei cardiace
Nivelele potasiului seric trebuie monitorizate lunar, sau mai frecvent in funcţie de:
• datele clinice
• nivelele măsurate înaintea începerii tratamentului
• terapia concomitentă utilizată
• comorbidităţi
MODIFICĂRI DE DOZĂ.
Poate fi necesară reducerea sau întreruperea dozei, în funcţie de gradul reacţiilor adverse apărute pe
parcursul terapiei hematologice sau nonhematologice.

Treptele de reducere a Carfilzomibum:

Durata perfuziei cu carfilzomibum rămâne neschimbata pe perioada reducerii dozei. Dacă
simptomatologia nu se rezolva, carfilzomibul se întrerupe.
V. MONITORIZARE
La iniţierea terapiei şi periodic (fie lunar, fie la aprecierea medicului):
– criteriile IMWG de evaluare a bolii
– examen clinic
– electrocardiograma; consult cardio-vascular (dacă se impune)
– hemoleucograma completă
– coagulogramă
– probe hepatice (transaminaze, bilirubina)
– probe renale
– electroliti
PRECAUŢII ŞI ATENŢIONĂRI:
• afecţiuni cardiace
– pacienţii cu semne/simptome de insuficienta cardiacă cls III/IV NYHA, cu istoric recent de
infarct miocardic (în ultimele 4 luni), şi pacienţii cu angină sau aritmii necontrolate trebuiesc
evaluaţi cardiologic înaintea începerii tratamentului pentru optimizarea statusului (atenţie
particulară pe tensiunea arteriala şi managementul lichidelor); ulterior, trebuiesc trataţi cu grijă,
rămânănd sub strictă observaţie .
– riscul de insuficienţă cardiaca este mai mare la pacienţii peste 75 ani
– se opreşte carfilzomibum în cazul evenimentelor adverse gr 3 si 4 până la recuperare; se reia cu
o doză redusa în funcţie de evaluarea risc/beneficiu
• nu se poate exclude prelungirea intervalului QT
• tromboembolismul venos – pacienţii cu risc sau cu antecedente trebuiesc atent monitorizaţi;
tromboprofilaxie
• toxicitate hepatica şi renala – evaluare iniţiala şi monitorizare ulterioara a probelor hepatice şi
renală
• metode contraceptive pentru femeile la vârsta fertilă
REACTII ADVERSE:
– toxicitate cardiacă: insuficienţă cardiaca; infarct miocardic; ischemie miocardică; hipertensiune
arteriala
– toxicitate pulmonara: dispnee; hipertensiune pulmoara;infecţii
– toxicitatea renala: insuficienţă renală acută
– toxicitate hepatica
– toxicitate hematologica: trombocitopenie şi hemoragii
– evenimente tromboembolice venoase
– sindrom de liză tumorală
– reacţii alergice legate de perfuzie
CRITERII DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE
Definiţia răspunsului terapeutic, elaborată de către Grupul Internaţional de Lucru pentru Mielom în
anul 2006 a fost modificată recent (Tabel nr.1):

Tabel nr. 1

PC = plasmocite; MO = măduvă osoasă; CR = răspuns complet; VGPR = răspuns parţial foarte bun; PR = răspuns parţial;
ASO-PCR = reacţia în lanţ a polimerazei, specifică anumitor alele; FLC = lanţuri uşoare libere.
VI. PRESCRIPTORI
– Medici specialisti / primari hematologi
– Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog.