B06AC05 – DCI LANADELUMABUM

1. Indicații terapeutice
Lanadelumabum este indicat pentru prevenirea de rutină a episoadelor recurente de
angioedem ereditar (AEE) la pacienții cu vârsta de 12 ani și peste.
Definiție
AEE este o boală genetică, rară, debilitantă și cu potențial letal. Este cauzat, în marea
majoritate a cazurilor (AEE tipul 1 și 2) de deficiența de C1-inhibitor esterază (C1-INH)
(AEE-C1-INH), o serin protează cu rol în inhibarea sistemului complement și de contact. În
tipul 3 de AEE valorile serice ale C1-INH sunt normale (AEE-nC1-INH), iar tabloul clinic,
aproape identic cu cel din AEE tipul 1 și 2, este determinat de mutații survenite la nivelul
genei factorului de coagulare FXII, a angiopoietinei1, a plasminogenului, a kininogenului1, a
mioferlinei sau a genei HS3OST6. În unele cazuri de AEE-nC1-INH cauza rămâne
necunoscută.
Clinic, AEE se manifestă prin episoade recurente de edem subcutanat dureros localizat,
atacuri dureroase abdominale recurente și obstrucție a căilor respiratorii superioare.
Atacurile cutanate sunt cele mai frecvente. De obicei disconfortul și durerea impiedică
pacientul să-şi poate continua viaţa în ritmul dintre atacuri. Nu necesită spitalizare, dar
pacienții lipsesc de la muncă şi şcoală, unii până la 100 de zile pe an.
Atacurile abdominale se manifestă cu durere severă, ocluzie intestinală, greaţă, vărsături,
uneori diaree şi deshidratare. Frecvent necesită spitalizare, iar dacă nu sunt recunoscute se
soldează cu intervenţii chirurgicale inutile, atacul fiind asemănător abdomenului acut
chirurgical.
Edemul facial se complică în 30% din cazuri cu edem al căilor respiratorii superioare și risc
de asfixiere prin edem laringian. Mortalitatea pacienților netratați cu AEE este de aproximativ
30%.
Atacurile de AEE apar imprevizibil și au localizare aleatoare. Numărul atacurilor poate varia
de la un atac pe an la 2-4 atacuri pe lună. Netratate, atacurile durează 2-8 zile. Între atacuri
pacientul este asimptomatic.
2. Diagnostic
Diagnosticul de AEE se suspicionează pe baza anamnezei familiale, a simptomelor
caracteristice bolii și este confirmat prin modificările specifice de laborator.
Anamneza familială: este pozitivă în 75% din cazuri. În 25% din cazuri apar mutații de novo
(spontane).
Simptomele caracteristice bolii sunt: a) episoade recurente de angioedem fără urticarie și/sau
b) dureri abdominale colicative asociate cu greață, vărsături și/sau diaree și/sau c) edem de căi
respiratorii superioare.
Scăderea nivelului seric de C4 și C1-INH (dozare proteică și/sau activitate) confirmă
diagnosticul de AEE tip 1și 2.
În subtipurile de AEE cu valori normale de C1-INH (tipul 3) diagnosticul este stabilit prin
testare genetică (identificarea mutației de la nivelul genei factorului de coagulare FXII, a
angiopoietinei1, a plasminogenului, a kininogenului1, a mioferlinei sau a genei HS3OST6).
3. Criterii de includere în tratament
În programul de tratament cu Lanadelumab pot fi incluși pacienții cu vârsta de 12 ani și peste,
cu diagnosticul confirmat de către Centrul de Expertiză de AEE și înregistrați la Centrul de
Expertiză de AEE.
Recomadarea tratamentului cu Lanadelumab se va face individualizat, luând în considerare, la
fiecare pacient în parte, activitatea bolii, calitatea vieții pacientului și controlul bolii cu
medicația de urgență și/sau medicația profilactică administrată.
Inițierea tratamentului se va face pe baza scrisorii medicale eliberate de Centrul de Expertiză,
care va fi reînnoită anual.
În primul an de tratament eficiența și continuarea acestuia va fi reevaluat și reavizat de către
Centrul de Expertiză de AEE, inițial la 3 luni după începerea tratamentului, apoi la 6 luni și
apoi anual sau ori de căte ori este nevoie.
4. Criterii de excludere din tratament
Nu beneficiază de tratament cu Lanadelumab pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă
sau excipienții produsului.
Nu există date clinice disponibile privind utilizarea Lanadelumab la pacienții cu AEE-nC1-
INH.
Deoarece există doar un număr limitat de cazuri cu administrarea Lanadelumab în perioada de
sarcină, se recomandă evitarea utilizării lui în timpul sarcinii
În rarele cazuri în care răspunsul la Lanadelumab nu este satisfăcător, este necesară revizuirea
indicației.
5. Mod de administrare
Lanadelumab este un anticorp monoclonal integral uman (IgG1/lanț ușor – κ), care inhibă
activitatea proteolitică a kalikreinei plasmatice active. Activitatea crescută a kalikreinei
plasmatice cauzează episoade de angioedem la pacienții cu AEE prin proteoliza kininogenului
cu masă moleculară mare (HMWK) cu generarea de HMWK clivat (cHMWK) și bradikinină.
Bradikinina este mediatorul principal în AEE.
Lanadelumab oferă un control susținut al activității kalikreinei plasmatice și, prin urmare,
limitează generarea de bradikinină la pacienții cu AEE.
Lanadelumab se prezintă sub formă de soluţie injectabilă în seringă preumplută, care conține
300 mg substanță activă în 2 ml soluție.
Lanadelumab este destinat doar pentru administrare subcutanată, la nivelul abdomenului,
coapselor și partea supero-externă a brațelor. Se recomandă alternarea locului de injectare.
Decizia de utilizare a tratamentului la domiciliu şi/sau de auto-administrare pentru un anumit
pacient trebuie luată de către medicul expert în tratamentul AEE, care trebuie să se asigure că
este oferit instructajul adecvat, şi să verifice la intervale regulate, modul de administrare al
tratamentului.
Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentului, medicul curant va nota in fisa
pacientului numarul lotului dupa fiecare administrare; daca administrarea se face la domiciliu,
pacientul se va prezenta cu flaconul/flacoanele administrat/e la urmatorea reteta.
6. Doze:
Doza inițială recomandată este de 300mg lanadelumab la interval de 2 săptămâni.
La pacienții care sunt în stare stabilă și în timpul tratamentului nu mai prezintă atacuri, poate
fi luată în considerare o reducere a dozei de 300mg Lanadelumab la intervalul de 4 săptămâni,
în special la pacienții cu greutate redusă.
În primul an de tratament Centrul de Expertiză de AEE va reevalua eficienţa tratamentului şi
va decide continuarea acestuia, iniţial la 3 luni de la începerea utilizării medicaţiei, apoi la 6
luni şi ulterior anual sau ori de căte ori este nevoie.
Observație!
Lanadelumab se administrează doar pentru prevenția de rutină a episoadelor acute de AEE și
NU este destinat tratamentului episoadelor acute de AEE, astfel încît pe tot parcursul
tratamentului curativ de lungă durată pacientul trebuie să aibă la dispoziție medicație de
urgență/de tratament al atacurilor (Icatibant, C1-INH derivat din plasmă sau recombinant) și
acesta va fi administrat la nevoie. În caz de indisponibilitate al acestora se va administra
plasma proaspăt congelată.
În caz de edem de căi respiratorii superioare (laringian) pacientul necesită supraveghere
medicală atentă într-un serviciu de urgență timp de 24 de ore datorită impredictibilității
evoluției severității obstrucției. În cazul edemului progresiv al căilor aeriene superioare care
nu răspunde la tratamentul specific utilizat, se va lua în considerare intubarea traheală sau
traheotomia.
7. Prescriere și monitorizarea tratamentului
Lanadelumab poate fi prescris de medicul specialist alergolog, genetician, pediatru,
dermatolog, de medicină internă sau medicul de familie, pe baza scrisorii medicale eliberate
de către Centrul de Expertiză de AEE. Această scrisoare medicală are termen de valabilitate
de 1 an.
Inițial se va prescrie doza de Lanadelumab necesară pentru 1 lună de tratament, cu prelungirea
acesteia în funcție de durata tratamentului (din 3 în 3 luni).
În primul an de tratament, Centrul de Expertiză de AEE va reevalua eficienţa tratamentului şi
va indica continuarea/intreruperea acestuia, iniţial la 3 luni de la începerea utilizării
medicaţiei, apoi la 6 luni şi apoi anual sau ori de cîte ori este nevoie.”