A10BD24 – DCI COMBINAȚII ERTUGLIFLOZINUM + SITAGLIPTINUM

I. Indicaţia terapeutică
Combinația Ertugliflozin+Sitagliptin (5 mg/100 mg și 15 mg/100 mg) este indicată la adulți
cu vârsta de 18 ani și peste, diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2, ca adjuvant la dietă și
exercițiu fizic, pentru îmbunătățirea controlului glicemic, atunci când utilizarea metforminului
și a sitagliptinei nu asigură un control glicemic adecvat.
Combinația Ertugliflozin+Sitagliptin (5 mg/100 mg și 15 mg/100 mg) este indicată la adulți
cu vârsta de 18 ani și peste, diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2, ca adjuvant la dietă și
exercițiu fizic, pentru îmbunătățirea controlului glicemic:
• atunci când utilizarea metforminului și/sau a unei sulfoniluree (SU) și a uneia dintre
substanțele active ale Steglujan nu asigură un control glicemic adecvat.
• la pacienții care sunt deja sub tratament cu asocierea dintre ertugliflozin și sitagliptin,
sub formă de comprimate separate
II. Criterii de includere/excludere
1. Criterii de includere in tratament
• La adulți cu vârsta de 18 ani și peste, diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2, ca
adjuvant la dietă și exercițiu fizic, pentru îmbunătățirea controlului glicemic: atunci
când utilizarea metforminului și a sitagliptinei nu asigură un control glicemic adecvat
2. Criterii de excludere
• Pacienți cu diabet zaharat de tip 1
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• Orice tip de acidoză metabolică acută (de exemplu acidoză lactică, cetoacidoză
diabetică)
• Boala cronica de rinichi (RFGe < 45 ml/min/1,73 m2
), dializă
• Afecțiuni acute medico-chirurgicale: deshidratare, infecție severă, șoc
• Pancreatită acută
• Insuficiență hepatică severă
• Sarcină, alăptare
• Copii, adolescenți
III. Tratament
Doza recomandată pentru inițierea tratamentului combinației ertugliflozin cu sitagliptin este
de 5 mg / 100 mg o dată pe zi. La pacienții care tolerează doza de inițiere, aceasta poate fi
crescută pentru combinația ertugliflozin 15 mg / sitagliptin 100 mg, o dată pe zi, dacă este
necesar un control glicemic suplimentar.La initierea combinației ertugliflozin cu sitagliptin se
va intrerupe administrarea separata a ertugliflozinei si/sau a sitagliptinei.
La pacienții cu depleție volemică se recomandă corectarea acestei afecțiuni înainte de inițierea
tratamentului cu combinația ertugliflozin+sitagliptin.
În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi
aminteşte. Pacienții nu trebuie să utilizeze două doze din combinația ertugliflozin+sitagliptin
în aceeași zi.
Mod de administrare
Combinația Ertugliflozin+Sitagliptin trebuie administrată oral o dată pe zi dimineața, cu sau
fără alimente, indifferent de concentratia recomandata.
IV. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienții produsului.
V. Atentionari și precauții speciale pentru utilizare
Pancreatită acută
Utilizarea inhibitorilor dipeptidil peptidazei-4 (DPP-4) a fost asociată cu riscul de a dezvolta
pancreatită acută. Pacienţii trebuie informaţi despre simptomul caracteristic al pancreatitei
acute: durere abdominală severă, persistentă. Dacă se suspectează pancreatita, administrarea
Combinaţiei Ertrugliflozinum + Sitagliptinum şi alte medicamente posibil implicate trebuie
întreruptă; dacă pancreatita acută este confirmată, tratamentul cu Combinaţia
Ertrugliflozinum + Sitagliptinum nu trebuie reluat. Se recomandă prudență la pacienții cu
antecedente de pancreatită.
Hipotensiune arterială/Depleție volemică
Ertugliflozin determină diureză osmotică, ceea ce este posibil să genereze depleție volemică
intravasculară. Este posibil ca după inițierea tratamentului cu Combinaţia Ertrugliflozinum +
Sitagliptinum să apară hipotensiune arterială simptomatică, în special la pacienții cu
disfuncție renală (valori ale RFGe sub 60 ml/min/1,73 m2 sau ClCr sub 60 ml/min), la
pacienții vârstnici (≥ 65 ani), la pacienții care utilizează diuretice sau la pacienții aflați sub
tratament cu medicamente antihipertensive cu antecedente de hipotensiune arterială. Înainte
de inițierea tratamentului cu Combinaţia Ertrugliflozinum + Sitagliptinum, trebuie evaluat
statusul volemic și corectat, dacă este cazul. După inițierea tratamentului este necesară
monitorizarea semnelor și simptomelor. În cazul unor afecțiuni care pot determina pierdere de
lichide (de exemplu, boli gastrointestinale), se recomandă monitorizarea atentă a statusului
volemic.
Cetoacidoză diabetică
În studiile clinice și studiile efectuate după punerea pe piață, la pacienții tratați cu inhibitori ai
co-transportorului 2 pentru sodiu-glucoză, incluzând ertugliflozin, au fost raportate cazuri rare
de cetoacidoză diabetică (CAD), incluzând cazuri potențial letale și letale. Nu se cunoaște
dacă cetoacidoza diabetică este mai probabil să apară la administrarea unor doze mai mari de
ertugliflozin. Riscul de cetoacidoză diabetică trebuie avut în vedere în caz de simptome
nespecifice, cum sunt greața, vărsăturile, anorexia, durerile abdominale, setea excesivă,
dispneea, confuzia, fatigabilitatea neobișnuită sau somnolența. Pacienții trebuie evaluați
imediat pentru cetoacidoză dacă apar aceste simptome, indiferent de valoarea glicemiei. La
pacienții cu cetoacidoză diabetică suspectată sau diagnosticată, tratamentul cu Combinaţia
Ertrugliflozinum + Sitagliptinum trebuie întrerupt imediat.
Înainte de inițierea tratamentului cu Combinaţia Ertrugliflozinum + Sitagliptinum, trebuie
avuți în vedere factorii predispozanți pentru cetoacidoză din antecedentele pacientului.
Pacienții care pot avea un risc crescut de cetoacidoză diabetică includ pacienții cu rezervă
scăzută de celule beta funcționale (de exemplu, pacienți cu diabet zaharat de tip 2 care
prezintă concentrații scăzute ale peptidului C sau diabet latent de cauză autoimună la adulți
(DLAI) sau pacienții cu antecedente de pancreatită), pacienții cu afecțiuni care determină un
aport alimentar limitat sau deshidratare severă, pacienții cărora li se reduc dozele de insulină
și pacienții cu necesități crescute de insulină ca urmare a afecțiunilor medicale acute, a
intervențiilor chirurgicale sau a abuzului de alcool. Inhibitorii SGLT2 trebuie utilizați cu
prudență la acești pacienți. Reluarea tratamentului cu un inhibitor al SGLT2 la pacienții cu
cetoacidoză anterioară apărută pe parcursul tratamentului cu inhibitori ai SGLT2 nu este
recomandată, cu excepția cazului în care se identifică un alt factor declanșator clar și se
rezolvă.
Intervenții chirurgicale majore sau afecțiuni medicale acute grave
Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții spitalizați pentru intervenții chirurgicale majore sau
afecțiuni medicale acute grave. La acești pacienți se recomandă monitorizarea cetonelor.
Tratamentul poate fi reînceput când valorile cetonelor s-au normalizat și starea pacientului a
fost stabilizată.
Amputații la nivelul membrelor inferioare.
În studiile clinice de lungă durată efectuate la pacienți cu diabet zaharat de tip 2, cu inhibitori
ai SGLT2, a fost observată o creștere a numărului de cazuri de amputație la nivelul
membrelor inferioare (în special la nivelul halucelui). Nu se cunoaște dacă acesta este un efect
de clasă. Este important ca pacienții cu diabet zaharat să fie sfătuiți cu privire la îngrijirea
preventivă de rutină a piciorului.
Insuficiență renală
Tratamentul nu trebuie inițiat la pacienții cu valori ale RFGe sub 45 ml/min/1,73 m2 sau ClCr
sub 45 ml/min. Tratamentul trebuie întrerupt în cazul persistenței unor valori ale RFGe sub 45
ml/min/1,73 m2 sau persistenței ClCr sub 45 ml/min, ca urmare a diminuării eficacității.
Infecții genitale micotice
Tratamentul cu ertugliflozin determină creșterea riscului de infecții genitale micotice.În
studiile clinice efectuate cu inhibitori de SGLT2, la pacienții cu antecedente de infecții
genitale micotice și pacienții de sex masculin necircumciși au apărut, cu o probabilitate mai
mare, infecții genitale micotice.Pacienții trebuie monitorizați și tratați corespunzător.
Infecții ale tractului urinar
Excreția glucozei în urină poate fi asociată cu un risc crescut de infecții ale tractului urinar. În
cazul tratării pielonefritei sau sepsisului de la nivelul tractului urinar trebuie luată în
considerare întreruperea temporară a administrării ertugliflozin.
Fasceită necrozantă care afectează perineul (gangrena Fournier), un eveniment rar, însă grav,
care poate pune viața în pericol și care necesită intervenție chirurgicală urgentă și tratament cu
antibiotice. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite asistență medicală în cazul în care se confruntă
cu o combinație de simptome cum ar fi durere, sensibilitate, eritem sau tumefiere în zona
genitală sau perineală, cu febră sau stare generală de rău. În cazul în care există suspiciunea
de gangrenă Fournier, se va întrerupe administrarea și se va institui imediat tratament
(inclusiv antibiotice și debridare chirurgicală).
Reacţii de hipersensibilitate: anafilaxie, angioedem şi afecţiuni cutanate exfoliative, inclusiv
sindromul Stevens-Johnson. În cazul în care este suspectată o reacţie de hipersensibilitate,
tratamentul trebuie întrerupt.
Pemfigoid bulos
În cazul în care este suspectată apariția acestuia, administrarea trebuie întreruptă.
Pacienți vârstnici cu vârsta de 65 ani și peste tratați cu ertugliflozin au prezentat o incidență
mai mare a reacțiilor adverse asociate cu depleția volemică, în comparație cu pacienții mai
tineri.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Sarcina, Alăptarea
Nu trebuie utilizat
VI. Monitorizarea tratamentului/criterii de evaluare a eficacității terapeutice
Pacientul va fi monitorizat de către medicul prescriptor, în funcţie de fiecare caz în parte,
clinic: toleranţa individuală, semne şi simptome de reacţie alergică, evaluarea funcţiei renale,
gastrointestinale sau alte evaluări clinico-biochimice, acolo unde situaţia clinică o impune;
paraclinic prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz
în parte şi evaluarea HbA1c, la iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic.
Monitorizarea funcției renale este recomandată după cum urmează:
– Înainte de inițierea tratamentului cu Combinaţia Ertrugliflozinum + Sitagliptinum și
periodic pe parcursul tratamentului
– Mai frecvent la pacienții cu valori ale RFGe sub 60 ml/min/1,73 m2 sau ClCr sub 60
ml/min.
VII. Criterii pentru intreruperea tratamentului
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu Combinaţia
Ertrugliflozinum + Sitagliptinum va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către
medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în
baza protocolului terapeutic şi al ghidului în vigoare, iar continuarea se poate face şi de către
medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare sau medicii de familie, în dozele şi
pe durata recomandată în scrisoarea medicală.”