A10BJ05 – DCI DULAGLUTIDUM

I. Indicaţie:
Dulaglutid este indicată la adulţi cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea controlului
glicemic, sub formă de: terapie combinată cu alte medicamente hipoglicemiante: metformin,
sulfoniluree, pioglitazona, insulina, inclusiv iSGLT2 când acestea, împreună cu dieta şi exerciţiile
fizice nu asigură un control glicemic adecvat.
II. Criterii de includere în tratamentul specific:
1. Dublă terapie:
Dulaglutid în asociere cu metformin sau sulfoniluree, sau pioglitazona, sau insulina sau iSGLT2,
la pacienţii necontrolaţi sub terapia anterioară,
2. Tripla terapie:
a. Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi o sulfoniluree la pacienţii necontrolaţi sub
terapia anterioară
b. Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi pioglitazona la pacienţii necontrolaţi sub
terapia anterioară
c. Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi ISGLT2 la pacienţii necontrolaţi sub terapia
anterioară
d. Dulaglutid în asociere cu Metformin şi Insulină la pacienţii necontrolaţi sub terapia
anterioară
III. Doze şi mod de administrare
Terapie combinată – Doza recomandată este de 1,5 mg administrată o dată pe săptămână.
În cazul în care sunt pacienţi vulnerabili, cum sunt pacienţi cu vârsta > 75 de ani, doza de 0,75
mg administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere că doză iniţială. Pentru controlul
suplimentar al profilului glicemic, doza de 1,5 mg poate fi crescută după minimum 4 săptămâni la
o doză de 3 mg administrată o dată pe săptămână. Dacă profilul glicemic nu este satisfăcător,
doza poate fi crescută după minimum 4 săptămâni de la 3 mg la 4,5 mg o dată pe săptămână.
Doza maximă recomandată pentru tratamentul cu dulaglutid este de 4,5 mg săptămânal.
Când dulaglutid este adăugat la terapia cu metformin şi/sau pioglitazona, poate fi continuată
administrarea dozei utilizate de metformin şi/sau pioglitazona.
Când este adăugat la terapia cu o sulfoniluree sau insulină, poate fi avută în vedere scăderea dozei
de sulfoniluree sau insulină în vederea reducerii riscului de hipoglicemie.
Când dulaglutid este adăugat la terapia cu metformin şi/sau inhibitor al co-trasportorului 2 de
sodiu-glucoza (SGLT2i) poate fi continuată administrarea dozei utilizate de metformin şi/sau
inhibitor al co-trasportorului 2 de sodiu-glucoza (SGLT2i).
Utilizarea dulaglutidei nu necesită auto-monitorizarea glicemiei. Auto-monitorizarea poate fi
necesară pentru a permite ajustarea dozei de sulfoniluree sau de insulină.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Cu toate acestea, experienţa terapeutică
provenită de la pacienţi cu vârsta > 75 de ani este foarte limitată iar la aceştia doza de 0,75 mg
administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere ca doză iniţială.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă
(rata de filtrare glomerulară estimată < 90 şi > 15 ml/minut/1,73 m2). Experienţa terapeutică
provenită de la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (< 15 ml/minut/1,73 m2) este extrem
de limitată, prin urmare nu se recomandă utilizarea dulaglutidei la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
IV. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată prin determinarea valorii
glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la
iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie
probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a
HbA1 c).
3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj
terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele
propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii
pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.
V. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
VI. Atenţionări şi precauţii speciale
Dulaglutid nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul
cetoacidozei diabetice.
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 se poate asocia cu reacţii adverse
gastrointestinale. Acest aspect trebuie avut în vedere în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă
renală deoarece aceste evenimente (greaţă, vărsături, şi/sau diaree), pot provoca deshidratare, care
ar putea duce la rândul său la deteriorarea funcţiei renale.
Nu a fost studiat tratamentul cu dulaglutid la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale severe,
inclusiv gastropareză severă, de aceea nu este recomandat la aceşti pacienţi.
Pancreatită acută
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 s-a asociat cu riscul de apariţie a pancreatitei
acute. Pacienţii trebuie informaţi care sunt simptomele caracteristice ale pancreatitei acute. Dacă
se suspectează prezenţa pancreatitei, se va întrerupe tratamentul cu dulaglutid. În cazul în care se
confirmă pancreatita, nu se va relua administrarea dulaglutidei. În cazul în care alte semne şi
simptome sugestive pentru pancreatita acută lipsesc, numai depistarea valorilor mari ale
enzimelor pancreatice nu este un factor predictiv pentru prezenţa acesteia.
Hipoglicemie
Este posibil ca pacienţii trataţi cu dulaglutid în combinaţie cu sulfoniluree sau insulină să aibă
risc crescut de apariţie a lipoglicemiei. Acest risc poate fi diminuat prin reducerea dozei de
sulfoniluree sau de insulină.
VII. Întreruperea tratamentului:
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi
contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori: inițierea se face de către medici diabetologi, alţi medici specialişti cu
competenţă/atestat în diabet, iar continuarea se poate face si de către medici desemnaţi conform
prevederilor legale în vigoare sau medicul de familie doar pentru pacienții cu schema stabilă, în
dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.”