Administrarea continuă de nitroglicerină poate fi dăunătoare

Este bine cunoscut că administrarea continuă de nitroglicerină induce toleranţă în termeni de efecte vasodilatatoare, dar un grup de cercetători de la Stanford University a descoperit că poate avea şi efecte dăunătoarea asupra inimii. Cercetatorii au descoperit si un compus ce poate preveni ambele efecte şi poate avea, de asemenea, un rol cardioprotector la pacienţii cu infarct miocardic.

Grupul, condus de dr. Daria Mochly-Rosen (Stanford University School of Medicine, California) a descris studii pe animale ce arată că nitroglicerina este convertită în oxid nitric în inimă de o enzimă cunoscută ca aldehid dehidrogenaza 2 (ALDH2) şi că administrarea continuă de nitroglicerină poate duce la dezactivarea acestei enzime.

Coautorul studiului, Julio Cesar Batista Ferreira (Stanford University School of Medicine) a explicat că, pe lângă efectul de a converti nitroglicerina la oxidul nitric, ALDH2 are şi rol cardioprotectiv, prin metabolizarea aldehidelor toxice şi că, dacă enzima este deactivată prin administrarea continuă de nitroglicerină, aceste aldehide se pot aduna, cu efecte negative asupra cordului.

În studiile lor pe un model de miocard de şoarece, animalele care au primit cu 16 ore înainte un tratament intensiv cu nitroglicerină au avut infarcte de 2 ori mai mari decât cele care nu au primit. În plus, funcţia cardiacă a fost mai redusă, atât la 3 zile cât şi la 2 săptămâni după infarct, faţă de cei care nu au primit nitroglicerină.

Autorii au descoperit un compus, denumit Alda-1, care se leagă la ALDH2 şi îi opreşte deactivarea,  arătând că administrarea concomitentă de Alda-1 cu nitroglicerină previne efectele adverse ale nitroglicerinei.

Concluzia studiului: Dacă studiile pe animale arată că toleranţa la nitroglicerină creşte afectarea cardiacă după accidentele ischemice vor fi coroborate cu studiile pe subiecţi umani, activatorii ALDH2, precum Alda-1 pot fi de ajutor în protejarea pacienţilor cu infarct miocardic, reducând efectele adverse ale nitroglicerinei dar păstrând efectele benefice ale creşterii concentraţiei de oxid nitric.

Ferreira a comentat că „ noi credem că prelungirea administrării continue de nitroglicerină produce mult mai mult rău decât se realizează de către medicii curanţi. Nu e numai problema pierderii efectului vasodilatator. Rezultatele noastre arată că administrarea continuă de nitroglicerină este contraindicată pentru mai mult de câteva ore. Tratamentul intermitent este mai bun, permiţând refacerea enzimei ALDH2.”

De asemenea studiul a arătat că activarea ALDH2 de către Alda-1 reduce afectarea cardiacă în accidentele ischemice, sugerând un rol cardioprotector. De asemenea o mutaţie ce inactivează ALDH2 a fost găsită la 40% din populaţia Asiei de Est, purtătorii acestei mutaţii având un risc mai mare de boli cardiovasculare.