Banii sau viata!

Asa strigam cand eram copil si ma jucam de-a piratii. De cand am imbatranit si am ajuns eu insumi pacient, constat ca, odata intrat pe mana sistemului sanitar, trebuie sa le predai banii fara sa ai garantia ca-ti pastrezi viata asa cum era inainte de a te imbolnavi. Fara indoiala ca medicina a progresat enorm chiar si fata de perioada relativ recenta (la scara istorica) cand eram eu student.  Cu tot marsul triumfal al medicinei stiintifice, oamenii continua sa se imbolnaveasca, sa sufere si sa moara. Desigur banii multi pot diminua semnificativ suferinta si pot amana deznodamantul final, dar mortalitate va ramane constant 100%, cel putin la specia noastra. Atunci inseamna ca ramane in puterea noastra doar calitatea vietii, adica modul cum iti traiesti viata sanatoasa, iar asta nu depinde in primul rand de cat de multi bani ai ci de cat de intelept ii cheltuiesti. Dar sa o luam binisor cu inceputul!

Se dau doi copii nascuti in doua societati diferite. Copilul A nascut in una din cele mai bogate tari din lume, unde traiesc jumatate din bogatasii acestei lumi, si unde se cheltuie aproape jumatate din tot ce se cheltuie in lume pe sanatate. Desi este o tara mare dupa cum banuiti, nu gazduieste totusi decat 5% din populatia lumii. In aceasta brava lume noua se cheltuieste enorm pe cele mai noi medicamente si pe cele mai performante echipamente de diagnostic, iar medicii castiga aproape dublu fata de oricare alti confrati din lumea larga.

Copilul B nascut in cea mai saraca democratie occidentala, lovita de criza, unde venitul mediu este mai putin de jumatate din venitul mediu al tarii copilului A.  In timp ce in tara A se cheltuiesc 6000 de dolari pe an si pe persoana pentru sanatate, in tara B se cheltuiesc mai putin de 3000 de dolari (asta dupa normalizarea costurilor in functie de preturile locale). In plus in tara B nici nu sunt larg disponibile cele mai noi medicamente si aparatele de ultima generatie disponibile in tara A.

Intrebare: care dintre cei doi copii, A sau B, are cele mai mari sanse sa duca o viata lunga si sanatoasa?

Raspuns intuitiv si prompt: A.

Gresit! Copilul A, nascut in SUA, are o speranta de viata la nastere cu 1,2 ani mai mica decat copilul B nascut in Grecia. In plus copilul A are un risc cu 40% mai mare de a muri in primul an de viata fata de copilul B.

Daca facem comparatia intre tari cu nivele relativ egale de bogatie, discrepantele sunt si mai mari. Copiii nascuti in SUA au un risc de doua ori mai mare sa moara in primul an de viata fata de copiii nascuti in Japonia. Speranta de viata a suedezilor e cu trei ani mai mare decat a americanilor, iar a japonezilor e cu cinci ani mai mare decat a portughezilor. Barbatii negri din Harlem au sanse mai mici decat barbatii din Banglades sa atinga varsta de 65 de ani (C. McCord and H.P. Freeman – Excess mortality in Harlem, NEJM, 1990).

Revenind la cei doi copii, comparatia arata ca cheltuielile pe ingrijirea sanatatii si disponibilitatea tehnologiei medicale ultra-moderne nu se coreleaza cu starea de sanatate a populatiei. In tarile bogate nu exista o corelatie intre cheltuielile pe sanatate pe cap de locuitor si speranta de viata. Daca venitul mediu si cheltuielile pe tehnologia medicala inalta nu conteaza, atunci ce conteaza? Raspunsul este ca societatile mai egalitare tind sa fie mai sanatoase (R.G. Wilkinson – Income distribution and life expectancy, BMJ, 1992). Dupa patru ani de la publicarea studiului mentionat si acumularea de numeroase dovezi in sprijinul concluziilor sale, editorii de la BMJ comentau: „Marea idee este ca ceea ce conteaza in influentarea mortalitatii si a sanatatii intr-o societate,  este mai putin bogatia globala a acelei societati, si mai mult cat de egal este ea distribuita. Cu cat este mai egal distribuita bogatia cu atat mai buna este sanatatea acelei societati.” Inegalitatea se asociaza cu o speranta mai redusa de viata, o rata mai mare a mortalitatii infantile, o statura mai scunda, starea de sanatate perceputa ca proasta, greutate mai mica la nastere, SIDA si depresie. Graficul atasat ilustreaza relatia dintre inegalitatea veniturilor si speranta de viata pentru tarile bogate. Ca de obicei, mediile nationale ascund diferentele din interiorul fiecarei tari, iar acestea sunt de multe ori mai mari decat diferentele dintre tari. Probabil ca nicio inegalitate nu este mai nedreapta ca cea din domeniul sanatatii! In Regatul Unit diferenta dintre clasele sociale superioare si cele inferioare in privinta sperantei de viata era in anii ‘90 de 7,3 ani pentru barbati si 7 ani pentru femei. In SUA aceeasi diferenta, la varsta de 16 ani, era de 28 de ani intre negrii cei mai saraci si albii cei mai bogati. Sa traiesti cu multi ani mai putin numai pentru ca nu ai avut norocul sa te nasti in clasa sociala superioara este cumplit de nedrept! Dupa cum am pomenit intr-un articol anterior, studiul Whitehall a dovedit ca aceste diferente nu pot fi explicate printr-un comportament mai nesanatos al celor din clasele sociale inferioare.

Daca analizam mortalitate pe cauze specifice de moarte, constatam ca, pentru adultii de varsta activa, moartea de cauza cardiovasculara si omuciderea fac diferenta dintre clasele superioare si cele inferioare. In schimb mortalitatea prin cancer de prostata sau de san nu cunoaste diferente de clasa.  Diferenta mare de venituri se coreleaza bine cu diferenta de mortalitate in favoarea celor cu venituri mari.  In plus faptul ca traiesti intre vecini egali este un beneficiu pentru toata lumea, nu numai pentru saraci. Disparitatile in privinta sanatatii nu se rezuma la contrastul dintre starea proasta de sanatate a saracilor si stare buna a restului societatii.  Disparitatile se gasesc la toate nivelurile astfel ca persoanele instarite din clasa mijlocie traiesc mai putin decat cei foarte bogati. In acelasi mod beneficiile unei egalitati sporite se raspanesc de-a lungul intregii societati, imbunatatind sanatatea tuturor si nu doar a celor saraci. Cu alte cuvinte, la orice nivel de venit te-ai afla este mai bine sa traiesti intr-un loc mai egalitar.

Exemplul istoric cel mai edificator este al Angliei in cele doua razboaie mondiale. In decadele care au cuprins cele doua razboaie speranta de viata a civililor, necombatanti, a crescut cu 6-7 ani, iar in decadele dinainte si de dupa razboaie cu doar 1-4 ani. Desi nivelul material de viata a scazut in cele doua razboaie, rationalizarea alimentelor din cel de-al doile razboi mondial a imbunatatit statusul nutritional al natiunii engleze. Toata lumea avea de mancare satisfacator, chiar daca unii nu mai mancau fineturi. In plus in ambele razboaie nu a existat practic somaj, iar diferentele de venit erau considerabil mai mici ca efect al politicii guvernului de a promova cooperarea sociala pentru efortul de razboi. In timpul celui de al doile razboi mondial, de exemplu, veniturile muncitorilor au crescut cu 9%, iar ale clasei mijlocii au scazut cu 7%, pe cand rata saraciei relative a scazut la jumatate. Sentimentul de camaraderie si coeziune sociala care a rezultat nu a dus doar la o stare de sanatate mai buna ci si la scaderea criminalitatii.

In Japonia, ocupatia aliata si demilitarizarea de dupa razboi au adus democratia si redistribuirea bogatiei si a puterii politice. Pe cale de consecinta s-a dezvoltat o economie egalitara, iar starea de sanatate a populatiei a crescut spectaculos, aducand Japonia in fruntea listei tarilor civilizate. In schimb in Rusia, dupa 1990, speranta de viata a scazut dramatic pe fondul privatizarilor dubioase si a cresterii galopante a diferentei de venituri. Pentru toate tarile foste comuniste tranzitia spre spre economia de piata,sub forma de capitalism salbatic, a fost extrem de stresanta.