De ce nu se drogheaza politicienii?

Despre sanatatea mintala a natiunilor

Nu este o dovada de sanatate mintala faptul ca te adaptezi unei societati profund bolnave. (Krishnamurti)

Din acest articol: “De ce au oamenii mai multe suferinte mintale in locurile cu inegalitate socio-economica mai mare? Psihologul Oliver James propune o explicatie pornind de la comparatia cu bolile infectioase. Virusul „afluenza” (influenza = gripa) este un set de valori care creste vulnerabilitatea noastra emotionala si este mai frecvent intalnit in societatile afluente/bogate. El ne determina sa punem un pret exagerat pe dobandirea de bani si bunuri, pentru ca sa-i impresionam pe cei din jur si sa devenim celebri. Aceste tipuri de valori ne expun unui risc mai mare de depresie, anxietate, abuz de substante si tulburari de personalitate.”

Cateva cazuri nefericite de autism printre copiii unor politicieni si vedete media au dus la formarea unui puternic lobby pentru aprobarea unui program national destinat acestei boli. Parintii copiilor cu deficit al atentiei si hiperactivitate nu s-au lasat mai prejos si doresc un program similar pentru „boala lor”. Brusc bolile psihice ale copiilor au intrat in atentia media din Romania. Problema nu este daca acesti copii suferinzi merita niste fonduri speciale – le merita cu prisosinta, mai ales ca sunt dovezi stiintifice ca se pot recupera macar partial. Problema vesnica a Romaniei este absenta datelor statistice. Cati sunt, ca sa stim cati bani trebuie sa dam? De aici incolo nu putem decat sa facem extrapolari de la datele altora si sa speculam. Convingerea profesionistilor din sanataea mentala este ca, de fapt, prioritatile sunt altele.

In Regatul Unit se estimeaza ca un milion de copii (unu din zece) cu varste intre 5 si 16 ani au o suferinta mentala. Intr-o scoala cu 1000 de elevi, 50 au depresie severa, 100 sunt stresati, 10-20 au o tulburare obsesiv compulsiva si intre 5 si 10 fete au o tulburare legata de alimentatie (Children’s Society, Good Childhood Inquiry, 2008). Un numar din ce in ce mai mare de copii au probleme mentale, iar un sfert dintre ei au depresie datorata dezmembrarii familiei sau umilirii si intimidarii de catre colegi. In SUA, 6% dintre copii sunt diagnosticati cu tulburarea de deficit al atentiei si hiperactivitate. Un studiu national american arata ca 10% dintre copiii cu varste intre 3 si17 ani au dificultati moderate pana la severe in privinta „emotiilor, concentrarii, comportamentului si relationarii cu ceilalti”.

Sa vedem cum o duc adultii. Un studiu din anul 2000 a relevat ca 23% dintre adulti au fie o tulburare nevrotica, fie psihotica, fie sunt dependenti de alcool sau droguri. 4% au mai mult de o tulburare mentala. In 2005, doar in Anglia, medicii au eliberat 29 de milioane de retete pentru antidepresive, care au costat asigurarile de sanatate 400 de milioane de lire sterline. In SUA, 1 din 4 adulti a avut o suferinta mentala in anul ce a trecut, iar un sfert dintre aceste episoade a fost sever. De-a lungul vietii mai mult de jumatate dintre americani sufera de un episod de boala mentala. In 2003 SUA au cheltuit 100 de miliarde de dolari pe tratamente psihiatrice.

Vazand dimensiunile suferintei si costurile aferente este legitim sa te intrebi „ce este sanatatea mintala?” Sanatatea mintala nu este ceva ce ai, ci este ceva ce faci. Ca sa fii sanatos mintal trebuie sa te pretuiesti si sa te accepti pe tine insuti. (UK National Association for Mental Health) Deci cei considerati sanatosi mintal sunt capabili sa-si poarte singuri de grija, se considera valorosi si se judeca pe ei insisi dupa standare rezonabile si nu nerealiste. Oamenii care nu se pretuiesc pe sine se tem ca vor fi respinsi de societate, ii tin pe ceilalti la distanta si devin captivi in cercul vicios al singuratatii. Cercetatorii din domeniul neurostiintelor au identificat mediatorii si receptorii din creier, dar nu au reusit sa dovedeasca fara dubiu ca variatia acestora determina depresia, sau depresia determina variatia lor. In mod asemanator, vulnerabilitate genetica sta la baza unor boli mintale, dar acest fapt nu poate explica recenta crestere a prevalentei lor, pentru ca pur si simplu genele nu se pot modifica asa de repede.

Putem compara sanatatea mintala a diverselor natiuni intre ele? Culturi diferite au standarde diferite pentru normalitatea psihica si au grade diferite de tolerare a diferentelor intre indivizi. Pentru a evita sa compare merele cu perele, OMS a infiintat in 1998, World Mental Health Consortium. Acesta a reusit in mare masura sa estimeze numarul de oameni cu boli mintale din tari diferite, severitatea bolii si tipurile de tratament. Chiar daca chestionarele nu acopera toate diferentele culturale, totusi au fost puse aceleasi intrebari, in acelasi mod, in locuri diferite. In graficul alaturat vedeti asocierea, in interiorul tarilor bogate, dintre inegalitatea de venituri si proportia adultilor cu tulburari mintale.

Exista o corelatie puternica intre proportia celor ce sufera de tulburari mintale si gradul de inegalitate economica si sociala din interiorul unei tari. Aceasta corelatie nu se datoreaza intamplarii, iar tarile se aliniaza de-a lungul unei drepte, cu exceptia Italiei unde prevalenta bolilor mintale este mica in raport cu inegalitatea. Prevalenta este de sub 10% in Japonia, Germania, Spania si Italia, dar creste la peste 20% in Noua Zeelanda, Australia, UK si USA unde inegalitatea este cea mai accentuata. Analiza pe subtipuri de suferinta mintala pune pe primul loc tulburarile anxioase, urmate de tulburarile dispozitiei, tulburari de control al impulsurilor si de ajustare si addictii. Tulburarile anxioase si cele de control al impulsurilor, precum si severitatea suferintei se coreleaza cel mai bine cu inegalitatea. Tulburarile de dispozitie se coreleaza mult mai slab cu inegalitatea. Tulburarile anxioase reprezinta cel mai larg subgrup de boli mintale in toate tarile civilizate.

De ce au oamenii mai multe suferinte mintale in locurile cu inegalitate socio-economica mai mare? Psihologul Oliver James propune o explicatie pornind de la comparatia cu bolile infectioase. Virusul „afluenza” (influenza = gripa) este un set de valori care creste vulnerabilitatea noastra emotionala si este mai frecvent intalnit in societatile afluente/bogate. El ne determina sa punem un pret exagerat pe dobandirea de bani si bunuri, pentru ca sa-i impresionam pe cei din jur si sa devenim celebri. Aceste tipuri de valori ne expun unui risc mai mare de depresie, anxietate, abuz de substante si tulburari de personalitate. Filozoful Alain de Botton descrie „anxietatea de statut” drept ingrijorarea care este atat de periculoasa incat ne poate ruina perioade lungi din viata. Cand nu mai suntem in stare sa ne mentinem pozitia in ierarhia sociala ii privim cu amaraciune pe cei ce reusesc si cu rusine pe noi insine. Economistul Robert Frank a descris „febra luxului”. Pe masura ce inegalitatea creste super-bogatii cheltuie din ce in ce mai mult pe bunuri de lux, dorinta de astfel de bunuri coboara pe scara veniturilor, iar noi ceilalti ne luptam sa ramanem in competitie. Toata industria de publicitate se bazeaza pe asta si ne face sa fim nemultumiti cu ceea ce avem, ne incurajeaza sa facem comparatii sociale si sa fim invidiosi. Un alt economist, Richard Layard, descrie „dependenta de venit” – cu cat avem mai mult cu atat dorim mai mult si petrecem din ce in ce mai mult timp pentru a atinge succesul material. Pretul platit este neglijarea familiei, a prietenilor si scaderea calitatii vietii private. Avand in vedere importanta relatiilor sociale pentru sanatatea mintala, nu e de mirare ca aceasta este mai proasta in societatile cu un nivel scazut de incredere si o viata sociala redusa. Pozitia joasa pe scara sociala este dureroasa pentru majoritatea oamenilor si de aceea aici se gasesc marii consumatori de droguri. Betia ca leac de uitare a umilintei sociale! World Drug Report, publicat de UN Office on Drugs and Crime contine date despre toate tipurile de droguri ilicite si harta consumului mondial. Wilkinson si Pickett au combinat datele disparate intr-un singur index acordand aceeasi pondere tutror drogurilor. In figura urmatore vedeti ce au obtinut.

Exista o puternica tendinta de a consuma droguri cu cat inegalitatea este mai mare intr-o tara. Ca si cum datele statistice nu erau suficiente pentru a defini fenomenul, iata ca a aparut si explicatia biologica, legata bineinteles de hormonul fericirii – dopamina. Cercetatorii de la Facultatea de medicina Wake Forest din Carolina de Nord au facut urmatorul experiment pe maimute din genul macacus. In prima faza a experimentului maimutele au fost gazduite un timp in custi individuale. In a doua faza au fost gazduite cate patru si s-a observat stabilirea ierarhiei sociale care a aparut in fiecare grup, identificand animalul dominant si pe cele subordonate. Creierul tuturor maimutelor a fost scanat pentru activitatea dopaminica,atat la sfarsitul primei faze, cat si la sfarsitul celei de a doua faze. In ultima etapa a experimentului maimutele au fost invatate sa-si administreze singur, in mod liber, cocaina apasand un levier. Rezultatele sunt remarcabile. Maimutele care au devenit dominante au avut mai multa activitate dopaminica in creier dupa ce au ajuns in pozitia dominanta. La maimutele subordonate activitatea dopaminica nu a variat fata de perioada cand erau izolate. Maimutele dominante apelau mult mai rar si in cantitati mult mai mici la cocaina, fata de maimutele subordonate. Maimutele subordonate se tratau cu cocaina pentru statutul lor social scazut. Acest experiment ne permite sa intrevedem relatia cauzala biologica dintre inegalitate si boala mentala. Maimutoiul sef al custii nu se drogheaza pentru ca are cel mai puternic drog: puterea.