INTERVIU | ”Educatia medicala continua ar trebui sa se axeze pe trei piloni”

Cunostinte actualizate, inclinatia catre latura practica si modificarea comportamentului profesional al medicului” (II)

*Cea de-a doua parte a interviului cu domnul doctor Razvan Florentin Miftode

5. De ce este importanta specializarea, pana la un anumit nivel, a medicilor de familie?

Este o intrebare foarte justa si de mare actualitate pentru ca, e clar, inca exista o confuzie, atat in sferele inalte ale puterii, cat si printre oamenii obisnuiti, ca medicina de familie ar trebui sa faca nu stiu ce mari performante. Un medic de familie poate fi foarte performant daca diagnosticele sale sunt diagnostice de probabilitate corecte, daca tratamentul administrat este unul corect, conform ghidului de terapie. Aceasta este marea performanta. Adica sa faci foarte bine ceea ce stii sa faci, iar rezultatele sunt eficiente. Pentru ca toti putem avea nenumarate performante tehnologice, dar pana la urma finalitatea actului medical sa fie precara sau mediocra. Acelea sunt centre de performanta tehnologica si nu de performanta medicala. Pentru ca poti avea un cabinet ultrautilat, dar sa pui diagnostice gresite, sa utilizezi scheme terapeutice gresite.

Este evident ca, in medicina de familie, interventiile diagnostice si terapeutice trebuie sa se opreasca la un moment dat in complexitate. Si este foarte simplu pentru ca, de la un anumit nivel incolo, este apanajul sectiilor specializate. De aceea, din cele cateva ramuri principale ale medicinii s-au desprins o serie intreaga de ramurele reprezentand specializari, supra-specializari, hiper-specializari. De la un anumit nivel, problema patologiei respective este atat de complexa si ata de individualizata incat se simte nevoia unui specialist foarte bine pregatit in acel domeniu.

6. Este, in prezent, acest nivel clar stabilit?

Da, este clar stabilit, drama este ca in medicina de familie nu exista un nivel clar stabilit. Spun asta pentru ca, acum, curicula universitara este extrem de generoasa din punct de vedere teoretic, dar din punct de vedere practic, deci punerea in practica a ceea ce se prevede acolo, este extrem de dificila, iar cauzele sunt multiple, nu stiu daca e momentul sa dezvolt acest subiect, dar m-as referi doar la numarul imens de rezidenti de medicina de familie care exista in prezent. In urma cu un an, Ministerul Sanatatii a suplimentat acest segment cu 1.500 de locuri, care se adauga la cele 300-400 de locuri care existau deja. Este enorm, nici Germania sau Marea Britanie nu-si poate permite o suplimentare asa de mare. La noi s-a putut fara sa se gandeasca cineva ca acesti 1.500 de medici ii vor sufoca pe ceilalti, vor sufoca centrele de pregatire, clinicile, sectiile, formatorii si e clar ca nivelul de pregatire va fi extrem de redus. Va dau un exemplu: in curicula de pregatire actuala se prevad nu stiu cate punctii lombare. Sa fim seriosi. Acea generatie cu 2.000 de medici rezidenti vor trebui sa faca, sa zicem, in medie cinci punctii lombare. Deci vor trebui facute 10.000 de punctii lombare. Unde le vor face?
In curicula actuala de medicina de familie sunt trecute o serie de manopere care nu-si au locul si, fiind atat de supraincarcata, e clar ca medicii, practic, nu mai stiu de unde sa porneasca procesul de invatare. Este o curicula extrem de vasta si absolut nefunctionala. Revenind la pana unde, medicina de familie trebuie sa rezolve problemele curente, usoare, moderate de patologie ale pacientului respectiv, sa fie antrenat teoretic macar, ar fi ideal si practic, in a identifica acele “steaguri rosii”, simptome si semne de mare alarma, sa fie antrenat in urgentele majore. Sa nu-si inchipuie cineva ca in medicina de familie, hai sa spunem cu exceptia catorva zeci de boli, se merge pe diagnostic de certitudine. Se merge pe un diagnostic de sindrom, pe un diagnostic de simptom chiar, deci este o medicina care utilizeaza alta grila de diagnostice decat medicina de spital.

7. Din experienta dvs., au acum medicii de familie un interes in a invata si dupa terminarea facultatii?

Ei vor fi nevoiti sa invete. Chiar si medicii care sunt deja formati, care au o anumita experienta, pentru ca vin din spate noile generatii in al caror bagaj de cunostinte se afla informatii updatate. Acestia ii vor ajunge din urma chiar si pe medicii consacrati care, unii dintre ei, sunt stapaniti si de o anumita autosuficienta, care, din punctul meu de vedere, in domeniul medical este pur si simplu crima. Eu am o anumita experienta, dar tremur de multe ori, am indoielile mele, am un anumit stres, niciodata nu ma consider bine pregatit in niciun domeniu pentru ca intotdeauna este loc de mai multe cunostinte si de mai multe abilitati. In medicina nu ai cum sa stii totul. De aceea, medicii de familie vor fi nevoiti sa invete pentru ca altfel nu vor supravietui sau vor trebui sa lupte cu noile generatii de medici, care nu sunt putini si au in bagajul de cunostinte cu care termina facultatea informatii noi, proaspete, au o alta valoare in diagnostic si in terapie, incat e o piata de cucerit pana la urma.
Revenind la e-learning nu trebuie sa cadem in greseala de a idealiza aceasta metoda de invatare, de o considera cea mai buna metoda. Nici pe departe. Este, pana la urma, o metoda buna de difuzare a informatiei si de autotestare a medicului. Deci informeaza, ofera si niste aspecte practice, dar, din pacate, fara acea componenta esentiala a invatarii: “learning by doing” (“inveti, facand”). Dar, un alt avantaj important, in afara de acuratetea si bogatia informatiei, ofera posibilitatea medicului sa se autotesteze. La fel de important este faptul ca exista o parte publica unde se gasesc testele de evaluare a cunostintelor.
Este important sa existe niste instrumente foarte clare destinate depistarii, evaluarii principalelor boli cronice. Trebuie sa existe o politica si o strategie coerenta in domeniul acesta al educatiei medicale, mai ales pentru segmentul cel mai vulnerabil dintre medici, acela al medicinei primare, pentru ca, din pacate, medicii de familie beneficiaza de cele mai putine arii de pregatire postuniversitare, ceea ce cred ca este o mare greseala, si, in plus, este un grup eterogen de oameni. In medicina primara pot sa activeze, in anumite conditii, medici care au absolvit facultatea si au drept de libera practica, sunt si medici de anumite specialitati care au trecut prin reconversie profesionala. Deci este un grup eterogen care nu a beneficiat de o pregatire omogena in timpul rezidentiatului.

8. Ce tematică credeti ca ar trebui să abordeze pe viitor cursurile din cadrul site-ului formaremedicala.ro?

Considerandu-ne omnipracticieni, deci medici care au obligatia sa abordeze toate problemele de sanatate ale pacientului, orice domeniu este de mare interes. Subiectele ar trebui alese si in functie de acel al doilea pilon pe care il mentionam anterior, schimbarea atitudinii profesionale, schimbarea practicii medicale.
Pneumologia este in continuare de interes; avem multi pacienti cu astm bronsic, cu alergii. De asemenea, patologia urologica, deoarece foarte multi barbati sufera din cauza hipertrofiei de prostata si chiar dezvolta in timp cancer de prostata. As pune pe lista chiar si bolile infectioase care sunt departe de a fi in regres; ele reprezinta in continuare o problema de sanatate grava si serioasa si trebuie sa se puna accentul pe principiile antibiogramiei, pe utilizarea curenta a antibioticelor, principalele boli infectioase care fac ravagii in Romania. Trebuie alese acele subiecte care sa aiba un impact asupra medicului si implicit asupra pacientului.

Dr. Razvan Florentin Miftode, referent, este instructor formator in programul Matra Teaching, participant in programul EPA (Evaluarea Calitatii in Medicina de Familie) si detine si functiile de secretar al Consiliului Director al CSMF (Centrul National de Studii pentru Medicina Familiei) si secretar al SNMF. A participat la numeroase congrese si conferinte, sesiuni stiintifice, a sustinut cursuri si work-shop-uri in calitate de lector/instructor si a urmat/absolvit mai multe cursuri de “formare de formatori”.