L01EK03 – DCI TIVOZANIBUM

I. Indicația terapeutică – Carcinom celular renal:
TIVOZANIB este indicat în tratamentul de primă linie la pacienții adulți cu carcinom renal
(renal cell carcinoma RCC) în stadiu avansat și la pacienții adulți netratați anterior cu
inhibitori ai căii VEGFR și mTOR, în caz de progresie a bolii după un tratament anterior cu
citokine pentru RCC în stadiu avansat.
II. Criterii de includere in tratament
• vârsta ≥ 18 ani
• diagnostic de carcinom renal non-urotelial, confirmat histologic, stadiul avansat (sunt
eligibile toate tipurile histologice de carcinom renal, cu excepția celor uroteliale)
• pacienți cu stadiu avansat (boala recidivată/metastatică):
– care nu au primit tratament sistemic anterior cu VEGFR si mTOR
– dupa tratament anterior cu citokine (interferon și/sau interleukina-2)
• status de performanță ECOG – 0, 1 sau 2
• funcție hematologică, renală și hepatică adecvate (în opinia medicului curant)
III. Criterii de excludere
• pacienți cu status de performanță > 2
• tratament anterior cu inhibitori VEGFR sau mTOR
• pacienți cu funcție biologică alterată (în opinia medicului curant)
• pacienți cu afecțiuni gastro-intestinale cunoscute, ce afectează absorbția
medicamentului pe cale orală
• hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• insuficienta hepatica severa
IV. Doza și mod de administrare:
Doza recomandată de tivozanib este de 1340 micrograme o dată pe zi, timp de 21 zile, cu o
pauză de 7 zile, pentru a efectua un ciclu de tratament complet de 4 săptămâni.
Nu trebuie administrată mai mult de o doză de Tivozanib pe zi.
Tivozanib trebuie administrat pe cale orală. Tivozanib poate fi luat cu sau fără alimente.
Capsulele trebuie să fie înghițite întregi cu un pahar de apă și nu trebuie deschise.
Nu se administreaza concomitent cu preparate din plante ce conțin sunătoare (Hypericum
perforatum)
Apariția unor reacții adverse poate impune întreruperea temporară și/sau scăderea dozei de
tivozanib.
În cazul omiterii unei doze, nu trebuie administrată o doză de substituție pentru a compensa
doza uitată. Următoarea doză trebuie administrată la următorul moment stabilit anterior,
conform schemei.
În cazul în care pacientul prezintă vărsături, nu trebuie să utilizeze o doză de substituție;
următoarea doză trebuie administrată la următorul moment stabilit anterior, conform schemei.
În cazul în care este necesară reducerea dozei, doza de tivozanib poate fi scăzută la 890
micrograme o dată pe zi, cu schemă normală de tratament de 21 zile cu doză zilnică, urmată
de o perioadă de pauză de 7 zile.
Modificările recomandate ale dozei de Tivozanib în caz de apariție a reacțiilor adverse – se
găsesc în RCP-ul produsului (rezumatul caracteristicilor produsului).
Durata tratamentului- până la progresia bolii sau până la o toxicitate inacceptabilă, precum si
in cazul refuzul pacientului de a continua terapia.
V. Monitorizarea tratamentului:
Evaluare pre-terapeutica:
• Hemoleucograma cu formula leucocitară, transaminaze serice (GOT, GPT)
• Alte analize de biochimie (creatinină; uree; glicemie; proteine serice; fosfatază
alcalină; electroliți)
• Examen sumar de urină/efectuarea de bandelete pentru determinarea proteinuriei
• Evaluare cardiologică (inclusiv EKG și ecocardiografie)
• Evaluare imagistică (ex CT torace, abdomen si pelvis; +/- scintigrafie osoasă – dacă
nu au fost efectuate in ultimele 3 luni)
Monitorizarea răspunsului la tratament si a toxicității:
• Evaluare imagistica – la intervale regulate pe durata tratamentului, pentru
monitorizarea răspunsului la tratament (intre 2 si maxim 6 luni, ideal la fiecare 2-3
luni)
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul
de investigații biologice necesare şi periodicitatea acestora
• Alte evaluări funcționale sau consulturi interdisciplinare în funcție de necesități –
medicul curant va aprecia ce investigații complementare sunt necesare
VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului
Tratamentul va continua atât cât pacientul va prezenta beneficiu clinic sau atâta timp cât va
tolera tratamentul, pana la :
• Eșecul tratamentului (pacienții cu progresie radiologică/deteriorare clinică)
• Efecte secundare (toxice) nerecuperate
• Decizia medicului
• Dorința pacientului de a întrerupe tratamentul
VII. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare:
Hipertensiune arterială
În studiile clinice cu tivozanib, a apărut hipertensiune arterială (inclusiv hipertensiune
arterială severă persistentă). La aproximativ o treime din pacienți, hipertensiunea arterială a
apărut în primele 2 luni de tratament. Tensiunea arterială trebuie să fie controlată cu atenție
înainte de inițierea tratamentului cu tivozanib. În timpul tratamentului, pacienții trebuie
monitorizați pentru hipertensiune arterială și tratați, dacă este necesar, cu medicamente antihipertensive, conform practicilor medicale standard. În caz de hipertensiune arterială
persistentă, în ciuda tratamentului anti-hipertensiv, doza de tivozanib trebuie redusă sau
tratamentul trebuie întrerupt și re-inițiat cu o doză mai mică după ce tensiunea arterială este
controlată, conform evaluării clinice. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare în
cazurile de hipertensiune arterială severă persistentă, sindrom de encefalopatie posterioară
reversibilă sau alte complicații ale hipertensiunii arteriale. Totuși, pacienții cărora li se
administrează medicamente anti-hipertensive trebuie monitorizați pentru hipotensiune
arterială atunci când tivozanibul este întrerupt temporar sau permanent.
Evenimente tromboembolice arteriale
În studiile clinice cu tivozanib, au apărut evenimente tromboembolice arteriale (ETA).
Factorii de risc pentru ETA includ bolile maligne, vârsta > 65 ani, hipertensiune arterială,
diabet zaharat, fumat, hipercolesterolemie și boală tromboembolică preexistentă. Tivozanib
nu a fost studiat la pacienții care au prezentat un ETA în cele 6 luni anterioare inițierii
studiului clinic. Tivozanib trebuie utilizat cu prudență la pacienții care prezintă risc sau care
au prezentat astfel de evenimente (cum ar fi infarct miocardic, accident vascular cerebral).
Evenimente tromboembolice venoase
În studiile clinice cu tivozanib, au fost raportate evenimente tromboembolice venoase (ETV)
incluzând embolia pulmonară și tromboza venoasă profundă. Factorii de risc pentru ETV
includ intervenții chirurgicale majore, traume multiple, ETV preexistente, vârsta înaintată,
obezitate, insuficiență cardiacă sau respiratorie și imobilitate prelungită. Tivozanib nu a fost
studiat la pacienții care au prezentat un ETV în cele 6 luni anterioare inițierii studiului clinic.
Decizia privind tratamentul, în special la pacienții care prezintă risc de ETV, trebuie să se
bazeze pe evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.
Insuficiență cardiacă
În studiile clinice cu tivozanib utilizat în monoterapie pentru tratarea pacienților cu CCR, a
fost raportată insuficiență cardiacă. Semnele sau simptomele insuficienței cardiace trebuie
monitorizate periodic pe durata tratamentului cu tivozanib. Abordarea evenimentelor de
insuficiență cardiacă poate necesita întreruperea temporară sau permanentă a terapiei și/sau
scăderea dozei de tivozanib, plus tratamentul cauzelor principale potențiale ale insuficienței
cardiace, de exemplu hipertensiune arterială.
Hemoragie
În studiile clinice cu tivozanib, au fost raportate evenimente hemoragice. Tivozanib trebuie
utilizat cu prudență la pacienții care prezintă risc sau au antecedente de sângerare. În cazul în
care orice sângerare necesită intervenție medicală, tratamentul cu tivozanib trebuie întrerupt
temporar.
Proteinurie
Proteinuria a fost raportată în studiile clinice cu tivozanib. Se recomandă monitorizarea
proteinuriei înainte de inițierea tratamentului și periodic pe parcursul tratamentului. Pentru
pacienții care prezintă proteinurie de grad 2 (> 1,0-3,4 g/24 ore) sau grad 3 (≥ 3,5 g/24 ore),
doza de tivozanib trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt temporar. În cazul în care
pacienții dezvoltă proteinurie de grad 4 (sindrom nefrotic), tratamentul cu tivozanib trebuie
întrerupt permanent. Factorii de risc pentru proteinurie includ hipertensiunea arterială.
Hepatotoxicitate
În studiile clinice cu tivozanib, au fost raportate creșteri ale valorilor serice ale ALT, AST și
bilirubinei. Majoritatea creșterilor valorilor serice ale AST și ALT nu au fost însoțite de
creșteri concomitente ale valorilor bilirubinemiei. Valorile AST, ALT, bilirubinei și fosfatazei
alcaline trebuie monitorizate înainte de inițierea tratamentului și periodic pe parcursul
tratamentului cu tivozanib, din cauza riscului potențial de hepatotoxicitate.
Tivozanib nu se recomandă la pacienții cu insuficiență hepatică severă. Pacienții cu
insuficiență hepatică moderată trebuie tratați doar cu o capsulă de tivozanib de 1340
micrograme o dată la două zile, deoarece pot prezenta un risc crescut de reacții adverse din
cauza expunerii mari induse de doza de 1340 micrograme administrată în fiecare zi. Nu este
necesară ajustarea dozei atunci când se administrează tivozanib la pacienții cu insuficiență
hepatică ușoară. Tivozanib trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică
ușoară și moderată, cu monitorizarea atentă a tolerabilității.
Sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă
În studiile clinice, un singur caz de sindrom de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR) a
fost confirmat după tratamentul cu tivozanib. SEPR este o tulburare neurologică ce se poate
manifesta prin cefalee, convulsii, letargie, confuzie, orbire și alte tulburări de vedere și
neurologice. Poate să apară hipertensiune arterială ușoară până la severă. Diagnosticul de
SEPR se confirmă prin imagistică prin rezonanță mangetică (IRM). Tratamentul cu tivozanib
trebuie întrerupt permanent la pacienții ce prezintă semne sau simptome ale SEPR. Siguranța
re-inițierii tratamentului cu tivozanib la pacienții cu antecedente de SEPR nu este cunoscută și
trebuie utilizat numai cu prudență la acești pacienți.
Prelungire a intervalului QT
În studiile clinice cu tivozanib, a fost raportată prelungirea intervalului QT. Prelungirea
intervalului QT poate determina un risc crescut de aritmii ventriculare. Se recomandă
utilizarea tivozanibului cu prudență la pacienții cu antecedente de prelungire a intervalului QT
sau alte afecțiuni cardiace pre-existente și la cei cărora li se administrează alte medicamente
cunoscute că prelungesc intervalul QT. Se recomandă monitorizarea inițială și periodică a
electrocardiogramelor și menținerea valorilor electroliților (de exemplu calciu, magneziu,
potasiu) în limitele normale.
Perforație/fistulă gastrointestinală
Se recomandă monitorizarea periodică a simptomelor de perforație sau fistulă
gastrointestinală pe parcursul tratamentului cu tivozanib și utilizarea cu prudență a
tivozanibului la pacienții cu risc de perforație sau fistulă GI.
Complicații ale procesului de cicatrizare (vindecare a rănilor)
Din motive de prudență, se recomandă întreruperea temporară a tratamentului cu tivozanib la
pacienții supuși unor proceduri chirugicale majore. Decizia de reluare a tratamentului cu
tivozanib după intervenția chirurgicală trebuie să se bazeze pe evaluarea clinică a procesului
adecvat de cicatrizare (vindecarea rănilor).
Hipotiroidism
În studiile clinice cu tivozanib, a fost raportat hipotiroidism. S-a observat că hipotiroidismul
apare oricând în timpul tratamentului cu tivozanib, dezvoltându-se încă din primele două luni
de la inițierea tratamentului. Factorii de risc pentru hipotiroidism includ antecedente de
hipotiroidism și utilizarea medicamentelor anti-tiroidiene. Funcția tiroidei trebuie
monitorizată înainte de inițierea tratamentului și periodic pe parcursul tratamentului cu
tivozanib. Hipotiroidismul trebuie tratat conform practicilor medicale standard.
Vârstnici
Disfonia, diarea, oboseala, scăderea în greutate, scăderea apetitului alimentar și
hipotiroidismul au apărut mai frecvent la pacienții cu vârsta ≥ 65 ani. Profesioniștii din
domeniul sănătății trebuie să fie conștienți că pacienții vârstnici pot prezenta risc crescut de
reacții adverse.
Tartrazină
Capsulele Fotivda 890 micrograme conțin tartrazină (E102) care poate provoca reacții
alergice.
Anevrisme și disecții arteriale
Utilizarea inhibitorilor căii FCEV la pacienți cu sau fără hipertensiune arterială poate favoriza
formarea de anevrisme și/sau disecții arteriale. Înainte de începerea administrării Fotivda,
acest risc trebuie luat cu atenție în considerare la pacienții cu factori de risc precum
hipertensiune arterială sau antecedente de anevrism.
VIII. Prescriptori: medici cu specialitatea oncologie medicală. Continuarea
tratamentului se poate face pe baza scrisorii medicale si de către medicii de
familie desemnaţi.”