L01XC32 – DCI ATEZOLIZUMAB

1. Indicația terapeutica – Carcinomul urotelial
Atezolizumab în monoterapie este indicat pentru tratamentul carcinomului urotelial (CU) local
avansat sau metastazat, la pacienţi adulţi:
• după tratament anterior cu chimioterapie cu săruri de platină, sau
• la cei care nu sunt considerați eligibili pentru tratamentul cu cisplatin și ale căror tumori
prezintă un nivel înalt de expresie a PD-L ≥ 5%*
*Pacienţii cu carcinom urotelial netrataţi anterior trebuie selectaţi pentru tratament pe baza expresiei tumorale PDL1, confirmată printr-un test validat.
I. Criterii de includere:
• vârsta ≥ 18 ani
• diagnostic de carcinom urotelial al bazinetului (rinichiului), ureterelor, vezicii sau a
uretrei, confirmate histopatologic
• boală metastatică, local avansată (nerezecabilă) sau recidivata inoperabila.
• status de performanta ECOG 0 – 2
• pacienți cu carcinom urotelial netratați anterior care nu sunt eligibili sau nu pot utiliza
chimioterapie pe bază de cisplatin sau care prezinta recidiva bolii in timpul sau in primele
12 luni după tratament sistemic adjuvant sau neoadjuvant, cu un regim de chimioterapie
pe bază de săruri de platină.
II. Criterii de excludere:
• Hipersensibilitate la substanța de baza sau excipienți
• Sarcina sau alăptare
Contraindicații relative:
*Insuficienta hepatica in orice grad de severitate, metastaze cerebrale active sau netratate la
nivelul SNC; afecțiuni autoimune active sau in istoricul medical; pacienți cărora li s-a
administrat un vaccin cu virus viu atenuat în ultimele 28 zile; pacienți cu boală pulmonară
interstițială; antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi;
pacienți cărora li s-au administrat medicamente imunosupresoare sistemice recent, hepatita
cronica de etiologie virala, infecție HIV etc.
*În absența datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauție la aceste categorii de pacienți după evaluarea
raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient.
III. Tratament
Doza si mod de administrare
Doza recomandată de Atezolizumab este de 1200 mg, administrată prin perfuzie intravenoasă la
interval de trei săptămâni. Perfuzia nu trebuie administrată intravenos rapid sau în bolus
intravenos. Doza inițială de Atezolizumab trebuie administrată pe durata a 60 minute. Dacă prima
perfuzie este bine tolerată, toate perfuziile ulterioare pot fi administrate pe durata a 30 minute.
Durata tratamentului – până la progresia bolii, sau pana când toxicitatea devine imposibil de
gestionat. Tratamentul după progresia bolii (evaluata imagistic), poate fi luat in considerare la
recomandarea medicului curant, daca pacientul nu prezinta o deteriorare simptomatica
semnificativa.
Doze întârziate sau omise – dacă o doză de Atezolizumab planificată este omisă, aceasta trebuie
administrată cât mai curând posibil; nu se așteaptă până la următoarea doză planificată.
Planificarea administrării trebuie modificată pentru a menţine un interval de 3 săptămâni între
doze.
Modificările dozei pe durata tratamentului – nu se recomandă reduceri ale dozei de
Atezolizumab.
In funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea atezolizumab trebuie
amânată si trebuie administrați corticosteroizi / alt tratament considerat necesar, in funcție de
tipul efectului secundar.
Tratamentul poate fi reluat când evenimentul sau simptomele se ameliorează până la gradul 0 sau
gradul 1, într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg
prednison sau echivalent pe zi.
Recomandări pentru întreruperea tratamentului cu Atezolizumab (la latitudinea medicului
curant care va aprecia raportul risc-beneficiu si cu acordul pacientului):
• În cazul toxicităţilor de grad 4, cu excepţia endocrinopatiilor care sunt controlate prin
tratament de substituţie hormonală
• În cazul recurenţei oricărui eveniment cu grad de severitate ≥ 3
• În cazul în care toxicitatea asociată tratamentului nu se ameliorează până la grad 0 sau
grad 1 în decurs de 12 săptămâni de la debutul reacţiei adverse.
• În cazul în care este necesară corticoterapie în doză de > 10 mg prednison sau echivalent
pe zi pentru tratamentul toxicităţii asociate după mai mult de 12 săptămâni de la debutul
reacției adverse.
Monitorizarea tratamentului:
Evaluare pre-terapeutica:
• Confirmarea histologică a diagnosticului;
• Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiului avansat al bolii
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) si/sau funcțională – medicul curant va
aprecia ce fel de investigații biologice / funcționale si / sau consulturi interdisciplinare
sunt necesare.
Monitorizarea răspunsului la tratament si a toxicităţii:
• Evaluare imagistica – la intervale regulate pe durata tratamentului, pentru
monitorizarea răspunsului la tratament (intre 2 si maxim 6 luni, ideal la fiecare 2-3 luni)
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigații biologice necesare şi periodicitatea acestora
• Alte evaluări funcționale sau consulturi interdisciplinare în funcție de necesități –
medicul curant va aprecia ce investigații complementare sunt necesare
IV. Criterii pentru întreruperea tratamentului:
– Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic.
Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu
atenție, având in vedere posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea
unui răspuns imunitar anti-tumoral puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda
întreruperea tratamentului. Se recomanda repetarea evaluării imagistice, la 4-8 săptămâni
de la cea care arata progresia bolii si numai daca exista o noua creștere obiectiva a
volumul tumoral sau deteriorare simptomatica se va avea in vedere întreruperea
tratamentului.
– Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun cât și în cazul unei reacții adverse mediată imun ce pune
viața în pericol – in funcție de decizia medicului curant, după informarea pacientului
– Decizia medicului curant
– Dorința pacientului de a întrerupe tratamentul
V. Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
Majoritatea reacţiilor adverse mediate imun care au apărut pe parcursul tratamentului cu
atezolizumab au fost reversibile şi abordate terapeutic prin întreruperea tratamentului cu
atezolizumab şi iniţierea corticoterapiei şi/sau tratamentului de susţinere. Au fost observate
reacţii adverse mediate imun care afectează mai mult de un aparat sau sistem. Reacţiile adverse
mediate imun induse de atezolizumab pot apărea după administrarea ultimei doze de atezoliumab.
În cazul reacţiilor adverse suspectate a fi mediate imun, trebuie efectuată o evaluare completă
pentru a confirma etiologia sau a exclude alte cauze. În funcţie de gradul de severitate a reacţiei
adverse, administrarea atezolizumab trebuie amânată şi trebuie administrată corticoterapie. După
ameliorare până la gradul ≤ 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul unei perioade de
cel puţin 1 lună. Pe baza datelor limitate provenite din studiile clinice efectuate la pacienţi ale
căror reacţii adverse mediate imun nu au putut fi controlate prin corticosterapie sistemică, poate fi
luată în considerare administrarea altor imunosupresoare sistemice.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul recurenţei oricărei reacţii adverse
mediate imun de grad 3 şi în cazul oricărei reacţii adverse mediate imun de grad 4, cu excepţia
endocrinopatiilor care sunt controlate cu tratament de substituţie hormonală.
Pneumonită mediată-imun
În studiile clinice, s-au observat cazuri de pneumonită, inclusiv cazuri letale, în asociere cu
atezolizumab. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de
pneumonită și ar trebui excluse alte cauze decât pneumonita mediată-imun.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat în cazul pneumonitei de grad 2 şi trebuie iniţiat
tratamentul cu 1-2 mg/kg şi zi de prednison sau un echivalent. Dacă simptomele se ameliorează
până la ≤ gradul 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a ≥ 1 lună. Tratamentul cu
atezolizumab poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad ≤ 1 într-un interval de
12 săptămâni şi dacă doza de corticosteroizi a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau un echivalent
pe zi. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul pneumonitei de grad 3 sau
4.
Colită mediată-imun
În studiile clinice s-au observat cazuri de diaree sau colită în asociere cu atezolizumab. Pacienţii
trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de colită.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat în cazul diareei de grad 2 sau 3 (creştere de ≥ 4
scaune/zi peste numărul iniţial) sau al colitei (simptomatică). Trebuie iniţiat tratamentul cu
prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent în cazul diareei sau colitei de grad 2, dacă
simptomele persistă > 5 zile sau dacă reapar. Trebuie iniţiată corticoterapia administrată
intravenos (1-2 mg/kg şi zi de metilprednisolon sau echivalent) în cazul diareei sau colitei de grad
3. Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie început tratamentul cu prednison în doză de 1-2
mg/kg şi zi sau echivalent. Dacă simptomele se ameliorează la un grad ≤ 1, corticoterapia trebuie
scăzută treptat pe parcursul a ≥ 1 lună. Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat dacă
evenimentul se ameliorează până la un grad ≤ 1 într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia
a fost redusă până la ≤ 10 mg prednison sau echivalent pe zi. Tratamentul cu atezolizumab
trebuie întrerupt definitiv în cazul diareei sau colitei de grad 4 (pune viaţa în pericol; este indicată
intervenţie de urgenţă).
Hepatită mediată-imun
În studiile clinice, s-au observat cazuri de hepatită, unele dintre acestea cu consecinţe letale, în
asociere cu atezolizumab Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor
de hepatită. Aspartat aminotransferaza (AST), alanin aminotransferaza (ALT) şi bilirubina
trebuie monitorizate înainte de începerea tratamentului, periodic pe durata tratamentului cu
atezolizumab şi după cum este indicat pe baza evaluării clinice.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie amânat dacă valorile crescute ale evenimentelor de grad 2
(valorile serice ale ALT sau AST > 3 până la 5 x LSVN sau ale bilirubinei > 1,5 până 3 x LSVN)
persistă mai mult de 5 până la 7 zile şi trebuie iniţiat tratamentul cu prednison în doză de 1 până
la 2 mg/kg pe zi sau echivalent. În cazul în care evenimentul se ameliorează până la un grad ≤1,
corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a ≥ 1 lună.
Tratamentul cu atezolizumab poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad ≤ 1
într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg prednison sau un
echivalent pe zi. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul evenimentelor
de grad 3 sau grad 4 (valorile serice ale ALT sau AST > 5,0 x LSVN sau ale bilirubinei > 3 x
LSVN).
Endocrinopatii mediate-imun
În studiile clinice s-au observat hipotiroidism, hipertiroidism, insuficienţă suprarenală, hipofizită
şi diabet zaharat de tip 1, incluzând cetoacidoză diabetică, în asociere cu atezolizumab .
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de endocrinopatii. Funcţia
tiroidiană trebuie monitorizată înainte de iniţierea şi periodic pe durata tratamentului cu
atezolizumab. Trebuie luată în considerare conduita terapeutică adecvată în cazul pacienţilor cu
valori anormale ale testelor funcţiei tiroidiene la momentul iniţial.
Pacienţii asimptomatici care au valori anormale ale testelor funcţiei tiroidiene pot fi trataţi cu
atezolizumab. În cazul hipotiroidismului simptomatic, trebuie amânată administrarea
atezolizumab şi trebuie iniţiată terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni, după cum este
necesar. Hipotiroidismul izolat poate fi tratat cu terapie de substituţie, fără corticoterapie. În cazul
hipertiroidismului simptomatic, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie iniţiat
tratamentul cu un medicament antitiroidian, după cum este necesar. Tratamentul cu atezolizumab
poate fi reluat atunci când simptomele sunt controlate şi funcţia tiroidiană se ameliorează.
În cazul insuficienţei suprarenale simptomatice, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi
trebuie iniţiată corticoterapia administrată intravenos (1-2 mg/kg şi zi de metilprednisolon sau
echivalent). Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie instituit tratamentul cu prednison în
doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent. Dacă simptomele se ameliorează până la grad ≤ 1,
corticoterapia trebuie scăzută treptat pe parcursul a ≥ 1 lună. Tratamentul poate fi reluat dacă
evenimentul se ameliorează până la grad ≤ 1 într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a
fost redusă până la ≤ 10 mg prednison sau echivalent pe zi şi pacientul este stabil sub terapie de
substituţie (dacă este necesară).
În cazul hipofizitei de grad 2 sau de grad 3, trebuie amânată administrarea atezolizumab şi trebuie
iniţiată corticoterapia pe cale intravenoasă (1-2 mg/kg şi zi metilprednisolon sau echivalent),
precum şi tratamentul de substituţie hormonală, după cum este necesar. Imediat ce simptomele se
ameliorează, trebuie instituit tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent.
Dacă simptomele se ameliorează până la grad ≤ 1, corticoterapia trebuie scăzută treptat pe
parcursul a ≥ 1 lună. Tratamentul poate fi reluat dacă evenimentul se ameliorează până la grad ≤
1 pe parcursul a 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg prednison sau
echivalent pe zi şi pacientul este stabil sub terapie de substituţie (dacă este necesară). Tratamentul
cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul hipofizitei de grad 4.
Trebuie iniţiat tratamentul cu insulină pentru diabetul zaharat de tip 1. În cazul hiperglicemiei de
grad ≥ 3 (glicemie în condiţii de repaus alimentar > 250 mg/dl sau 13,9 mmol/l), trebuie amânată
administrarea atezolizumab. Tratamentul poate fi reluat după ce se obţine controlul metabolic cu
terapie de substituţie cu insulină.
Meningoencefalită mediată-imun
În studiile clinice, s-au observat cazuri de meningoencefalită în asociere cu atezolizumab.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de meningită sau
encefalită.
Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv în cazul meningitei sau encefalitei de
orice grad. Trebuie iniţiată corticoterapia administrată intravenos (1-2 mg/kg şi zi
metilprednisolon sau echivalent). Imediat ce simptomele se ameliorează, trebuie urmat
tratamentul cu prednison în doză de 1-2 mg/kg şi zi sau echivalent
Reacţii asociate perfuziei
Reacţiile asociate perfuziei au fost observate cu atezolizumab.
Viteza de perfuzare trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii cu reacţii de grad
1 sau 2. Tratamentul cu atezolizumab trebuie întrerupt definitiv la pacienţii cu reacţii asociate
perfuziei de grad 3 sau 4. Pacienţii cu reacţii asociate perfuziei de grad 1 sau 2 pot continua
tratamentul cu atezolizumab sub monitorizare atentă; poate fi luată în considerare premedicaţia
cu antipiretic şi antihistaminice.
Alte reactii adverse mediate imun: pancreatită, miocardită, nefrita, miozita, sindrom
miastenic/miastenia gravis sau sindrom Guillain-Barré semnificative din punct de vedere clinic,
incluzând cazuri severe şi letale. In functie de gradul de severitate al reactiei adverse,
administrarea atezolizumab trebuie amanata si administrati corticosteroizi. Tratamentul poate fi
reluat când simptomele se ameliorează până la gradul 0 sau gradul 1, într-un interval de 12
săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg prednison sau echivalent pe zi şi
pacientul este stabil. Administrarea trebuie intrerupta definitiv in cazul recurentei oricarei reactii
adverse de grad 3 mediata imun si in cazul oricarei reactii adverse de grad 4, mediata imun.
VI. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului
se face de către medicul oncolog.
2. Definitia afectiunii – Cancerul bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC,
non-small cell lung cancer)
A. Indicatia terapeutica (face obiectul unui contract cost volum)
Atezolizumab în monoterapie este indicat pentru tratamentul NSCLC local avansat sau
metastazat, la pacienți adulți, după tratament anterior cu chimioterapie. Sunt eligibili pacienții cu
NSCLC cu mutații ale EGFR cărora trebuie să li se fi administrat tratamente specifice, înaintea
administrării atezolizumab.
Acesta indicație se codifică la prescriere prin codul 111 (conform clasificării internaționale
a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.
I. Criterii de includere:
• Pacienți cu vârsta mai mare de 18 ani
• Status de performanta ECOG 0-2
• Diagnostic de cancer bronho-pulmonar, altul decât cel cu celule mici, local avansat sau
metastazat, confirmat histologic
• Progresia bolii, în timpul sau după tratament anterior cu regimurile standard de
chimioterapie.
• Progresia bolii, in timpul sau după tratament anterior la pacienții cu mutații activatoare ale
EGFR, care au primit tratamente specifice pentru acest tip de mutații.
II. Criterii de excludere:
• Hipersensibilitate la atezolizumab sau la oricare dintre excipienţi
• Sarcina sau alaptare
Contraindicații relative:
• Insuficienta hepatica moderata sau severa
• Boală autoimună în antecedente; pneumonită în antecedente; status de performanță ECOG
> 2; metastaze cerebrale active; infecție cu HIV, hepatită B sau hepatită C; boală
cardiovasculară semnificativă şi pacienți cu funcție hematologică şi a organelor țintă
inadecvată; pacienții cărora li s-a administrat un vaccin cu virus viu atenuat în ultimele 28
zile; pacienți cărora li s-au administrat pe cale sistemica medicamente imunostimulatoare
pe cale sistemică în ultimele 4 săptămâni sau medicamente imunosupresoare pe cale
sistemică în ultimele 2 săptămâni.
În absența datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauție la aceste categorii de pacienți după
evaluarea raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient, de către medicul curant.
III. Tratament
Evaluare pre-terapeutica:
• Confirmarea histologică a diagnosticului;
• Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiilor avansat/metastazat, înainte de
inițierea imunoterapiei, evaluare care trebuie să dovedească/să susţină progresia bolii după
tratament anterior cu chimioterapie standard, sau terapie specifica pentru mutațiile
prezente EGFR – in funcție de decizia medicului curant;
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigații necesare
Doza:
Doza recomandată de atezolizumab este de 1200 mg, administrată prin perfuzie intravenoasă la
interval de trei săptămâni.
Durata tratamentului:
– până la pierderea beneficiului clinic
– până când toxicitatea devine imposibil de gestionat.
Modificarea dozei:
• Nu se recomanda reduceri ale dozei de atezolizumab.
• In funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea atezolizumab trebuie
amânată si trebuie administrați corticosteroizi.
• Tratamentul poate fi reluat când evenimentul sau simptomele se ameliorează până la
gradul 0 sau gradul 1, într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până
la ≤ 10 mg prednison sau echivalent pe zi.
• Administrarea trebuie întreruptă definitiv in cazul recurentei oricărei reacții adverse de
grad 3, mediata imun si in cazul oricărei reacții adverse de grad 4 mediata imun (cu
excepția endocrinopatiilor care sunt controlate prin tratament de substituție hormonală);
medicul curant va aprecia raportul risc/beneficiu pentru continuarea tratamentului cu
atezolizumab in ciuda reapariției unui efect secundar grad 3 / apariția unui efect
secundar grad 4, după remisiunea acestor evenimente la cel mult gradul 1 de toxicitate;
eventuala continuare a tratamentului se va face la recomandarea medicului curant si cu
aprobarea pacientului informat despre riscurile potentiale.

Grupe speciale de pacienți:
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Datele
provenite de la pacienţi cu insuficienţă renală severă sunt prea limitate pentru a permite
formularea unor concluzii referitoare la această grupă de pacienti
Insuficiență hepatica
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară.Atezolizumab nu a
fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată sau severa
Copii şi adolescenți
Siguranța şi eficacitatea atezolizumab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă
stabilite.
Pacienți vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor de Atezolizumab la pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani.

IV. Monitorizarea tratamentului
• Evaluare imagistica – regulat pe durata tratamentului, pentru monitorizarea răspunsului la
tratament, in funcție de decizia medicului curant si de posibilitățile locale
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigații biologice necesare şi periodicitatea acestora
• Alte evaluări funcționale sau consulturi interdisciplinare în funcție de necesități – medicul
curant va aprecia ce investigații complementare sunt necesare
V. Efecte secundare
Managementul efectelor secundare mediate imun – a se vedea cap. V de la pct. 1
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului
• Progresia obiectivă a bolii in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu progresie imagistica,
fără deteriorare simptomatica nu obliga la întreruperea tratamentului iar medicul poate
decide continuarea tratamentului pana la dispariția beneficiului clinic
• Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun cât și în cazul unei reacții adverse mediată imun ce pune
viața în pericol. Medicul curant va aprecia raportul risc/beneficiu pentru continuarea
tratamentului cu atezolizumab in ciuda reapariției unui efect secundar grad 3 / apariția
unui efect secundar grad 4, după remisiunea acestor evenimente la cel mult gradul 1 de
toxicitate; eventuala continuare a tratamentului se va face la recomandarea medicului
curant si cu aprobarea pacientului informat despre riscurile potențiale.
• Decizia medicului sau a pacientului.
VII. Prescriptori
Iniţierea si continuarea tratamentului se face de către medicii specialiști oncologie medicală.”
B. Indicație terapeutica (face obiectul unui contract cost volum):
Atezolizumab în asociere cu bevacizumab, paclitaxel și carboplatină este indicat pentru
tratamentul de linia întâi al neoplasmului bronho-pulmonar, altul decât cel cu celule mici
(NSCLC), fără celule scuamoase, metastazat, la pacienți adulți. La pacienţii cu NSCLC ALKpozitiv sau cu mutații EGFR, utilizarea atezolizumab în asociere cu bevacizumab, paclitaxel şi
carboplatină este indicată numai după eșecul terapiilor ţintite corespunzătoare
Acesta indicație se codifică la prescriere prin codul 111 (conform clasificării internaționale
a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.
I. Criterii de includere:
– Pacienți cu vârstă mai mare de 18 ani
– Indice al statusului de performanta ECOG 0-2
– Diagnostic de carcinom bronho-pulmonar, altul decât cel cu celule mici, fără celule
scuamoase, metastazat, confirmat histologic si imagistic
– Progresia bolii, in timpul sau după tratament anterior, la pacienții cu mutații activatoare
ale EGFR sau cu modificări ale genei ALK (boala „ALK pozitiva”), care au primit
tratamente țintite corespunzătoare pentru acest tip de mutații.
II. Criterii de excludere:
– Hipersensibilitate la atezolizumab sau la oricare dintre excipienţi
– Sarcină
Contraindicații relative*:
*Insuficienta hepatica severa, metastaze cerebrale active sau netratate la nivelul SNC; afecțiuni
autoimune active sau in istoricul medical; pacienți cărora li s-a administrat un vaccin cu virus viu
atenuat în ultimele 28 zile; pacienți cărora li s-au administrat medicamente imunosupresoare
sistemice recent, hepatita cronica de etiologie virala, etc
*În absența datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauție la aceste categorii de pacienți după evaluarea
raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient.
III. Tratament:
Doza, secvențialitatea, fazele (etapele) tratamentului:
Pe parcursul fazei de inducție, doza recomandată de atezolizumab este de 1200 mg,
administrată prin perfuzie intravenoasă, urmată de administrarea de bevacizumab, paclitaxel și
apoi de carboplatină. Ciclurile de tratament in faza de inducție se repeta la interval de trei
săptămâni si se administrează patru sau șase cicluri.
Faza de inducție este urmată de faza de întreținere (fără chimioterapie), în care se administrează
atezolizumab în doză de 1200 mg urmat de administrarea de bevacizumab, ambele prin
perfuzie intravenoasă. Intervalul la care se administrează cele 2 produse este de trei săptămâni.
Evaluare pre-terapeutica:
– Confirmarea histologică a diagnosticului;
– Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiului avansat de boala – in funcție de
decizia medicului curant;
– Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) si/sau funcțională – medicul curant va
aprecia ce fel de investigații biologice / funcționale si / sau consulturi interdisciplinare
sunt necesare.
Durata tratamentului:
Se recomandă ca pacienţii să fie tratați cu atezolizumab până la progresia bolii sau până când
toxicitatea devine imposibil de gestionat. Au fost observate răspunsuri atipice (de exemplu, o
progresie radiologica inițială a bolii, urmată de reducerea dimensiunii tumorii), atunci când se
continua tratamentul cu atezolizumab după progresia radiologica a bolii. Continuarea
tratamentului după progresia radiologica a bolii poate fi luat în considerare la recomandarea
medicului curant si este recomandat daca nu exista progresie clinica (simptomatica).
Modificarea dozei:
NU se recomanda reduceri ale dozei de atezolizumab.
In funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea atezolizumab trebuie amânată
si trebuie administrați corticosteroizi / alt tratament considerat necesar, in funcție de tipul
efectului secundar.
Tratamentul poate fi reluat când evenimentul sau simptomele se ameliorează până la gradul 0 sau
1, într-un interval de maxim 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg
prednison sau echivalent pe zi.

Grupe speciale de pacienți:
Insuficienţă renală – nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficienţă renală uşoară sau
moderată. Datele provenite de la pacienți cu insuficienţă renală severă sunt limitate pentru a
permite formularea unor concluzii referitoare la această grupă de pacienți. Administrarea
tratamentului in aceste cazuri va fi decisa (recomandata) de către medicul curant si acceptata
(consimțită in scris) de către pacient.
Insuficienţă hepatica: nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficienţă hepatică uşoară
sau moderata. Atezolizumab nu a fost studiat la pacienți cu insuficienţă hepatică severa.
Administrarea tratamentului in aceste cazuri va fi decisa (recomandata) de către medicul curant si
acceptata (consimțită in scris) de către pacient
Copii şi adolescenți: siguranța şi eficacitatea atezolizumab la copii şi adolescenți cu vârsta sub 18
ani nu au fost încă stabilite.
Pacienți vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozelor de Atezolizumab la pacienţii cu vârsta ≥ 65
ani.
Statusul de performanţă: Pacienţii cu status de performanţă ECOG > 2 au fost excluşi din studiile
clinice efectuate pentru indicația de NSCLC
IV. Monitorizarea tratamentului
– Evaluare imagistica – regulat pe durata tratamentului, pentru monitorizarea răspunsului la
tratament
– Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigaţii biologice necesare şi periodicitatea acestora
– Alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare în funcţie de necesităţi – medicul
curant va aprecia ce investigaţii complementare sunt necesare
V. Efecte secundare
Managementul efectelor secundare mediate imun – a se vedea cap. V de la pct. 1
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului
• In cazul progresiei obiective a bolii (evaluată imagistic); tratamentul poate fi continuat la
decizia medicului curant, daca nu exista o deteriorare simptomatica semnificativa.
• Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun (gradul 3 toxicitate) sau în cazul unei reacții adverse mediată
imun ce pune viața în pericol (gradul 4 toxicitate). Medicul curant va aprecia raportul
risc/beneficiu pentru continuarea tratamentului cu atezolizumab in ciuda reapariției unui
efect secundar grad 3 / apariția unui efect secundar grad 4, după remisiunea acestor
evenimente la cel mult gradul 1 de toxicitate; eventuala continuare a tratamentului se va
face la recomandarea medicului curant si cu aprobarea pacientului informat despre
riscurile potențiale.
• Decizia medicului sau a pacientului.
VII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului
se face de către medicul oncolog.
3. Indicatie terapeutica – Cancerul bronho-pulmonar cu celule mici (extensive-stage small
cell lung cancer, ES-SCLC)
Atezolizumab, în asociere cu săruri de platina (carboplatin sau cisplatin) şi etoposide, este
indicat pentru tratamentul de linia întâi al neoplasmului bronho-pulmonar cu celule mici în
stadiu extins (extensive-stage small cell lung cancer, ES-SCLC), la pacienți adulți.
Exclusiv în scopul identificării şi raportării pacienţilor efectiv trataţi pe această indicaţie, se
codifică la prescriere prin codul 114 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-
a, varianta 999 coduri de boală.
I. Criterii de includere:
• Pacienți cu vârsta mai mare de 18 ani
• Indice al statusului de performanta ECOG 0-2
• Diagnostic de carcinom bronho-pulmonar cu celule mici, confirmat histologic, stadiul
extins, confirmat imagistic
II. Criterii de excludere:
• Hipersensibilitate la atezolizumab sau la oricare dintre excipienți
• Sarcina
Contraindicații relative*:
* Insuficienta hepatica in orice grad de severitate, metastaze cerebrale active sau netratate la
nivelul SNC; afecțiuni autoimune active sau in istoricul medical; pacienți cărora li s-a
administrat un vaccin cu virus viu atenuat în ultimele 28 zile; pacienți cărora li s-au
administrat medicamente imunosupresoare sistemice recent, hepatita cronica de etiologie
virala, etc.
*În absența datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauție la aceste categorii de pacienți
după evaluarea raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient.
III. Tratament:
Evaluare pre-terapeutica:
• Confirmarea histologică a diagnosticului;
• Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiului extins al bolii
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) si/sau funcțională – medicul curant va
aprecia ce fel de investigații biologice / funcționale si / sau consulturi interdisciplinare
sunt necesare.
Doza si mod de administrare:
Pe parcursul fazei de inducţie, doza recomandată de atezolizumab este de 1200 mg, în perfuzie
intravenoasă, urmat de carboplatin/cisplatin, apoi de etoposid administrat în perfuzie
intravenoasă în ziua 1. Etoposid se va administra, de asemenea, în perfuzie intravenoasă, în
zilele 2 şi 3. Acest tratament se administrează la fiecare trei săptămâni timp de patru cicluri sau
până la progresia bolii sau apariția toxicității inacceptabile, daca aceste evenimente apar pe
parcursul acestor prime 4 cicluri de tratament.
Faza de inducție este urmată de o fază de întreținere fără chimioterapie, în care se
administrează doar atezolizumab, în aceeași doză de 1200 mg, sub formă de perfuzie
intravenoasă, la intervale de trei săptămâni. Atezolizumab poate fi administrat până la
pierderea beneficiului clinic, conform evaluării efectuate de către medicul curant.
Durata tratamentului: până la progresia bolii, sau pana când toxicitatea devine imposibil de
gestionat. Tratamentul după progresia bolii (evaluata imagistic), poate fi luat in considerare la
recomandarea medicului curant, daca pacientul nu prezinta o deteriorare simptomatica
semnificativa.
Modificarea dozei:
NU se recomanda reduceri ale dozei de atezolizumab.
In funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea atezolizumab trebuie
amânată si trebuie administrați corticosteroizi / alt tratament considerat necesar, in funcție de
tipul efectului secundar.
Tratamentul poate fi reluat când evenimentul sau simptomele se ameliorează până la gradul 0
sau gradul 1, într-un interval de 12 săptămâni şi corticoterapia a fost redusă până la ≤ 10 mg
prednison sau echivalent pe zi.
Grupe speciale de pacienți:
Insuficiența renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficienţă renală uşoară
sau moderată. Datele provenite de la pacienţi cu insuficienţă renală severă sunt limitate pentru
a permite formularea unor concluzii referitoare la această grupă de pacienți. Administrarea
tratamentului in aceste cazuri va fi decisa (recomandata) de către medicul curant si acceptata
(consimțită in scris) de către pacient.
Insuficiența hepatica: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică
uşoară sau moderata. Atezolizumab nu a fost studiat la pacienți cu insuficienţă hepatică severa.
Administrarea tratamentului in aceste cazuri va fi decisa (recomandata) de către medicul
curant si acceptata (consimțită in scris) de către pacient.
Copii şi adolescenţi: siguranţa şi eficacitatea atezolizumab la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
18 ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor de atezolizumab la pacienţii cu vârsta ≥
65 ani.
Statusul de performanţă Eastern Cooperative Oncology Group (ECOG) > 2: pacienţii cu status
de performanţă ECOG > 2 au fost excluși din studiile clinice efectuate pentru indicația de ESSCLC.

IV. Monitorizarea tratamentului
• Evaluare imagistica – la intervale regulate pe durata tratamentului, pentru
monitorizarea răspunsului la tratament (intre 2 si maxim 6 luni, ideal la fiecare 2-3 luni)
• Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigații biologice necesare şi periodicitatea acestora
• Alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare în funcție de necesități –
medicul curant va aprecia ce investigații complementare sunt necesare
V. Efecte secundare
Managementul efectelor secundare mediate imun – a se vedea cap. V de la pct. 1
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului
• In cazul progresiei obiective a bolii (evaluată imagistic); tratamentul poate fi continuat la
decizia medicului curant, daca nu exista o deteriorare simptomatica semnificativa.
• Tratamentul cu atezolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun sau în cazul unei reacții adverse mediată imun ce pune viața
în pericol. Medicul curant va aprecia raportul risc/beneficiu pentru continuarea
tratamentului cu atezolizumab in ciuda reapariției unui efect secundar grad 3 / apariția
unui efect secundar grad 4, după remisiunea acestor evenimente la cel mult gradul 1 de
toxicitate; eventuala continuare a tratamentului se va face la recomandarea medicului
curant si cu aprobarea pacientului informat despre riscurile potențiale.
• Decizia medicului sau a pacientului.
VII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului
se face de către medicul oncolog.
4. Indicație – Cancer mamar triplu negativ (face obiectul unui contract cost volum)
Atezolizumab în asociere cu nab-paclitaxel este indicat pentru tratamentul cancerului mamar
triplu negativ (TNBC) nerezecabil, local avansat sau metastazat, la pacienți adulți, ale căror
tumori prezintă o expresie a PD-L1 ≥ 1% și care nu au primit tratament anterior cu chimioterapie
pentru boala metastatică.
Acesta indicație se codifică la prescriere prin codul 124 (conform clasificării internaționale
a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.
I. Criterii de includere:
– vârstă peste 18 ani;
– ECOG 0-1;
– Pacienți cu cancer mamar triplu negativ nerezecabil, local avansat sau metastatic,
documentat histologic si imunohistochimic prin absența factorului de creștere epidermică
umană 2 (HER2), a receptorului de estrogen (ER) și a receptorului de progesteron (PR);
– Pacienți cu statusul expresiei PD-L1 ≥1%.
II. Criterii de excludere:
– Pacienți care au primit anterior chimioterapie pentru boala metastatică.
– Hipersensibilitate la atezolizumab sau la oricare dintre excipienţi
– Sarcina
Contraindicații relative*:
*Insuficienta hepatica severa, metastaze cerebrale active sau netratate la nivelul SNC; afecțiuni
autoimune active sau in istoricul medical; pacienți cărora li s-a administrat un vaccin cu virus viu
atenuat în ultimele 28 zile; pacienți cărora li s-au administrat medicamente imunosupresoare
sistemice recent, hepatita cronica de etiologie virala, etc
*În absența datelor, atezolizumab trebuie utilizat cu precauție la aceste categorii de pacienți
după evaluarea raportului beneficiu-risc individual, pentru fiecare pacient.
III. Tratament:
Evaluare pre-terapeutica
– Evaluare imagistica prin care se arata stadiul avansat de boala
– Bilanț biologic (va fi stabilit de către medicul curant)
– Consulturi de specialitate (cardiologic, etc – vor fi stabilite de către medicul curant)
Doza si mod de administrare:
Doza recomandată de Atezolizumab este de 840 mg, administrată prin perfuzie intravenoasă,
urmată de administrarea a nab-paclitaxel in doza de 100 mg/m2. La fiecare ciclu de 28 zile,
Atezolizumab trebuie administrat în zilele 1 și 15, iar nab-paclitaxel trebuie administrat în zilele
1, 8 și 15.
Dacă o doză de Atezolizumab planificată este omisă, aceasta trebuie administrată cât mai curând
posibil. Planificarea administrării trebuie modificată (decalată) pentru a menține intervalul
adecvat între doze.
NU se recomandă reduceri ale dozei de Atezolizumab.
Durata tratamentului
Tratamentul se va administra pacienţilor până la progresia bolii sau până la apariția unei toxicități
care devine imposibil de gestionat. Tratamentul poate fi continuat după progresia imagistica a
bolii, in cazul in care nu exista si progresie clinica (simptomatica).
IV. Monitorizarea tratamentului:
– Evaluare imagistica periodică – medicul curant va stabili intervalele optime pentru fiecare
pacient.
– Evaluare biologică (biochimie, hematologie, etc.) – medicul curant va aprecia setul de
investigaţii biologice necesare şi periodicitatea acestora.
– Alte evaluări funcţionale sau consulturi interdisciplinare în funcţie de necesităţi – medicul
curant va aprecia ce investigaţii complementare sunt necesare.
V. Efecte secundare
Managementul efectelor secundare mediate imun – a se vedea cap. V de la pct. 1
VI. Întreruperea tratamentului
Tratamentul cu atezolizumab se oprește definitiv în următoarele situații:
– apariția progresiei imagistice a bolii daca nu exista beneficiu clinic sau daca exista si
progresie clinica (simptomatica)
– apariția unei toxicități care devine imposibil de gestionat,
– apariția unei reacții adverse severe mediată imun (gradul 4, amenințătoare de viața) sau
reapariția unei reacții de gardul 3 (cu excepția anumitor endocrinopatii); medicul curant
va aprecia raportul risc/beneficiu pentru continuarea tratamentului cu atezolizumab in
ciuda reapariției unui efect secundar grad 3 / apariția unui efect secundar grad 4, după
remisiunea acestor evenimente la cel mult gradul 1 de toxicitate; eventuala continuare a
tratamentului se va face la recomandarea medicului curant si cu aprobarea pacientului
informat despre riscurile potențiale.
– la decizia medicului/pacientului.
VII. Prescriptori:
Medici specialiști oncologie medicală (inițierea si continuarea tratamentului cu Atezolizumab).”