L01XE07 – DCI LAPATINIBUM

I. Definiţia afecţiunii – neoplasm mamar

II. Stadializarea neoplasmului mamar – stadiul IV (metastatic) conform clasificării TNM

III. Tratamentul cu lapatinib este indicat în neoplasmul mamar:
a) pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă
HER2 (ErbB2) în exces în asociere cu un inhibitor de aromatază pentru femeile cu boală
metastatică şi receptori hormonali prezenţi (receptori de estrogen [ER] şi/sau de
progesteron [PgR]), aflate în postmenopauză, pentru care chimioterapia nu este indicată
în prezent.
Tumorile care exprimă HER2 (ErbB2) în exces sunt definite de IHC3+ sau rezultat
pozitiv după testarea de tip hibridizare in situ ISH pentru HER2;
b) în asociere cu capecitabină, la pacienţii cu neoplasm mamar avansat sau metastatic
progresiv în urma unor terapii anterioare, care trebuie să fi inclus antracicline şi taxani şi
terapie cu trastuzumab, în context metastatic.

IV. Criterii de includere:
• pacienţi care nu au primit tratament anterior pentru boala metastatică – pentru indicaţia de
primă linie în asociere cu inhibitor de aromatază;
• pacienţi care au primit tratament anterior: chimioterapie, terapie biologică sau antiEGFR/HER2 pentru boala avansată sau metastatică – pentru indicaţia de tratament,
ulterioară liniei 1, în asociere cu capecitabina;
• femei în postmenopauză;
• neoplasm de sân stadiul IV;
• tumori pozitive ER şi/sau PgR (indiferent de test; tumori primare sau secundare);
• fracţia de ejecţie cardiacă în intervalul valorilor normale, măsurată prin ecocardiografie
(ECHO sau MUGA);
• scor ECOG 0- 2.

V. Criterii de excludere:
• determinări secundare în criza viscerală;
• insuficienţă cardiacă simptomatică;
• reacţii adverse inacceptabile şi necontrolabile chiar şi după reducerea dozelor sau după
terapia simptomatică specifică a reacţiilor adverse apărute în timpul tratamentului;
• hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Atenţionări
Au fost raportate:
• scăderea FEVS care semnifica toxicitate cardiacă; nu s-au efectuat studii specifice pentru
evaluarea potenţialului lapatinibului de a prelungi intervalul QT; se recomandă precauţie
la administrarea lapatinib în afecţiuni care pot prelungi intervalul QTc (hipokaliemie,
hipomagneziemie, interval QT prelungit congenital sau administrarea concomitentă cu
medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT);
• boală pulmonară interstiţială şi pneumonie; toxicitatea pulmonară poate fi severă şi poate
determina insuficienţă respiratorie; au fost raportate cazuri letale, cauzalitatea morţii fiind
incertă;
• hepatotoxicitate, care în cazuri rare poate fi letală (purtătorii alelelor HLA DQA1*02:01
şi DRB1*07:01 prezintă risc crescut de hepatotoxicitate asociată cu administrarea de
lapatinib); se recomandă prescrierea cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică
moderată sau severă;
• se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă;
• diaree, inclusiv forma severă – tratamentul preventiv al diareei cu medicamente
antidiareice;
• reacţii cutanate grave;
• se recomandă evitarea tratamentului concomitent cu inhibitori (inclusiv sucul de grepfrut)
sau inductori ai CYP3A4, lapatinib fiind metabolizat predominant de CYP3A;
• se va evita administrarea concomitentă a medicamentelor cu indice terapeutic îngust, care
sunt substraturi ale CYP3A4 şi/sau CYP2C8, şi a celor care cresc pH-ul gastric deoarece
scad solubilitatea şi absorbţia lapatinibului.

Contraindicaţii:
• hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi.

VI. Tratament
Doza recomandată şi mod de administrare în asocierea Lapatinibum + inhibitor de aromatază sau
capecitabina
Doza recomandată de lapatinib este cuprinsă în intervalul 1.250 – 1.500 mg/zi în funcţie de linia
de tratament pentru care este folosit. Conform RCP, doza zilnică nu trebuie divizată în mai multe
prize, iar administrarea se face cu cel puţin o oră înainte sau cu cel puţin o oră după ingestia de
alimente.
Pacienţii vârstnici: datele obţinute dintr-un studiu clinic de fază III nu au demonstrat diferenţe în
eficacitatea şi siguranţa asocierii lapatinib + letrozol la pacienţi cu vârsta ≥ 65 de ani şi < 65 de
ani.
Copii şi adolescenţi: siguranţa şi eficacitatea utilizării lapatinib la pacienţi cu vârsta < 18 ani nu a
fost stabilită. Nu există date disponibile.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară
ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă se recomandă prudenţă, întrucât nu
există date disponibile.

Insuficienţă hepatică: administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă
trebuie efectuată cu prudenţă. Nu sunt suficiente date pentru a furniza o recomandare de ajustare
a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Ajustări ale dozei
Tratamentul va fi întrerupt în următoarele situaţii (la latitudinea medicului curant):
• simptome asociate unei scăderi a FEVS, de gradul 3 NCI CTCAE sau mai mare, sau dacă
FEVS scade sub limita inferioară a normalului; după cel puţin 2 săptămâni, dacă FEVS
revine la normal, iar pacientul este asimptomatic, se poate relua administrarea lapatinib +
inhibitor de aromatază, în doză mai mică (1.250 mg/zi);
• simptome pulmonare de gradul 3 NCI CTCAE sau mai mare;
• diaree de gradul 4 NCI CTCAE;
• diaree de gradul 3 NCI CTCAE sau de gradul 1 sau 2 cu complicaţii (crampe abdominale
moderate spre severe, greaţă sau vărsături mai mari sau egale cu gradul 2 NCI CTCAE,
status de performanţă scăzut, febră, sepsis, neutropenie, hemoragii severe sau
deshidratare); administrarea poate fi reluată într-o doză mai mică când diareea a scăzut în
intensitate la gradul 1 sau mai puţin;
• toxicitate de grad mai mare sau egal cu 2 NCI CTCAE; reiniţierea tratamentului (1.500
mg/zi lapatinib + inhibitor de aromatază) se face când toxicitatea se ameliorează până la
gradul 1 sau mai mic; dacă toxicitatea reapare, se reduce doza (1.250 mg/zi);
• modificările funcţiei hepatice sunt severe; nu se recomandă reluarea tratamentului;
• eritem multiform sau reacţii care pun viaţa în pericol: sindromul Stevens-Johnson sau
necroliză toxică epidermică.
Perioada de tratament: tratamentul va continua atât timp cât se observă un beneficiu clinic sau
până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.

VII. Monitorizarea tratamentului:
• imagistic – evaluarea prin examen CT/RMN;
• înainte de începerea tratamentului şi apoi lunar – determinarea toxicităţii hepatice prin
examen biochimic;
• periodic – evaluarea electrocardiografică (interval QTc) şi FEVS;
• depistarea simptomelor pulmonare care indică boală pulmonară interstiţială sau
pneumonită;
• identificarea modificărilor concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor (de exemplu, calciu,
magneziu) la evaluarea periodică.

VIII. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului
se face de către medicul oncolog sau, pe baza scrisorii medicale, de către medicii de familie
desemnaţi.