L01XE13 – DCI AFATINIBUM

I. Definiţia afecţiunii – Neoplasm pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC)
Afatinibum este indicat ca monoterapie pentru tratamentul pacienţilor adulţi netrataţi anterior cu
INHIBITORI de tirozinkinaza (TKI) la pacienţii cu NSCLC avansat local sau metastatic, la care s-a
pus în evidenta mutaţia activatoare genei Receptorului Factorului de Creştere Epidermal (EGFR).

II. Criterii de includere:
a) vârstă >18 ani
b) diagnostic histopatologic de adenocarcinom pulmonar stadiul IV
c) mutaţie activatoare a genei receptorul factorului de creştere epidermal (EGFR) prezentă
d) fără tratament sistemic anterior pentru boală avansată (inclusiv inhibitori de tirozin kinaza ai
EGFR)

Nota:
1) Chimioterapia anterioară adjuvantă sau neoadjuvantă este permisă dacă ultimul ciclu a fost
administrată cu peste 6 luni în urmă.
2) Chimioradioterapia pentru boala locoregional avansată este de asemenea permisă dacă ultima
administrare a chimioterapiei sau radioterapiei a fost cu peste 6 luni în urmă.
3) Dacă s-a întârziat determinarea mutaţiei EGFR activatoare şi pacientul avea o stare generală
care nu permitea amânarea tratamentului, se poate începe tratamentul cu citostatice şi ulterior la
detectarea mutaţiei să se treacă la administrarea de afatinubum.

III. Criterii de excludere:
1. hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi
2. insuficienţă renală severă (nu se recomandă tratamentul cu Afatinib la pacienţii cu RFG < 15
ml/min/1,73 mp sau la cei dializaţi)
3. insuficienţă hepatică severă
4. boală pulmonară interstiţială
5. afectare gastrointestinală semnificativă sau recentă cu diaree (de exemplu boala Crohn, sindrom
de malabsorbţie, sau sindrom diareic indiferent de etiologie)
6. infarct miocardic acut, angină instabilă în ultimele 6 luni, aritmii necontrolate, insuficienţă
cardiacă clasa III sau IV NYHA
7. alăptarea, sarcina.

Atenţionări:
1. În cazul în care trebuie administraţi inhibitori de P-gp, administrarea acestora se va face
decalat, de exemplu doza de inhibitor P-gp trebuie administrată cât mai târziu posibil după
administrarea dozei de afatinib. Aceasta înseamnă de preferat la 6 ore (pentru inhibitorii P-gp
administraţi de două ori pe zi) sau 12 ore (pentru inhibitorii P-gp administraţi o dată pe zi) după
administrarea afatinib.
2. Trebuie utilizate metode contraceptive adecvate în timpul tratamentului cu afatinib şi timp de
cel puţin 1 lună după ultima doză.

IV. Tratament

Doza recomandată şi mod de administrare:
Doza zilnică recomandată iniţial este de 40 mg o dată pe zi.
Acest medicament trebuie administrat fără alimente. Nu trebuie consumate alimente cel puţin 3 ore
înainte şi cel puţin 1 oră după administrarea acestui medicament
În cazul în care este omisă o doză, aceasta trebuie administrată în aceeaşi zi, imediat ce pacientul îşi
aminteşte. Cu toate acestea, în cazul în care este programat ca următoarea doză să fie administrată în
interval de 8 ore, se va renunţa la doza omisă.
Pacienţii vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): Nu se recomandă ajustări ale dozei pentru pacienţii vârstnici.
Nu a fost observat un impact semnificativ al vârstei (interval: 28 ani – 87 ani) asupra farmacocineticii
afatinib.
Insuficienţă renală: Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară
sau moderată. Nu este recomandat tratamentul cu afatinib la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance al creatininei < 30 mL/min).

Insuficienţă hepatică: Nu sunt necesare ajustări ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică
uşoară (Child Pugh A) sau moderată (Child Pugh B). Nu este recomandat tratamentul cu afatinib la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child Pugh C).

Ajustări ale dozei: Poate fi luată în considerare o creştere a dozei până la un maxim de 50 mg/zi la
pacienţii care tolerează o doză iniţială de 40 mg/zi (de exemplu absenţa diareei, erupţie cutanată
tranzitorie, stomatită şi alte reacţii adverse de grad CTCAE >1) în primul ciclu de tratament (21 zile
pentru NSCLC pozitiv la mutaţia EGFR). Doza nu trebuie crescută la unii pacienţi la care s-a redus
anterior doza. Doza zilnică maximă este de 50 mg.

Reacţiile adverse simptomatice (de exemplu diaree severă/persistentă sau reacţii adverse la nivelul
pielii) pot fi gestionate cu succes prin întreruperea temporară a tratamentului şi reduceri ale dozei sau
întreruperea permanentă a tratamentului cu afatinib, aşa cum este prezentat în tabelul următor:
Tabel: Ajustarea dozelor în cazul reacţiilor adverse

Notă
*a
) Criteriile de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse ale NCI
*b
) în caz de diaree, trebuie administrate imediat medicamente antidiareice (de exemplu loperamidă), iar administrarea
acestora va continua în diareea persistentă până când diareea încetează.
*c
) > 48 de ore de diaree şi/sau > 7 zile de erupţie cutanată tranzitorie
*d
) Dacă pacientul nu tolerează 20 mg/zi, trebuie luată în considerare întreruperea permanentă a administrării afatinibului

V. Criterii de reducere a dozei/întrerupere temporară/definitivă a tratamentului:
• acutizarea sau agravarea simptomelor respiratorii impune întreruperea administrării
medicamentului până la stabilirea diagnosticului; dacă este diagnosticată boala pulmonară
interstiţială, trebuie întreruptă administrarea afatinibului şi iniţiat tratamentul corespunzător.
• apariţia diareei severe impune fie întreruperea temporară fie reducerea dozei fie întreruperea
permanentă a tratamentului cu afatinib.
• apariţia reacţiilor cutanate severe necesită fie întreruperea temporară a tratamentului fie
reducerea dozei de afatinib.
• dezvoltarea leziunilor buloase, pustuloase sau exfoliative severe impun întreruperea temporară
sau permanentă a tratamentului cu afatinib
• dezvoltarea insuficienţei hepatice severe, impune oprirea administrării afatinibului
• apariţia keratitei ulcerative, impune întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului cu
afatinib
• reducerea fracţiei de ejecţie impune întreruperea temporară sau permanentă a tratamentului.
• apariţia insuficienţei renale severe impune întreruperea definitivă a tratamentului cu afatinib
(clearance al creatininei< 30 mL/min).

VI. Perioada de tratament: Tratamentul va continua până la progresia bolii sau până la apariţia unei
toxicităţi inacceptabile.

VII. Monitorizarea tratamentului

Pacienţii vor fi monitorizaţi:
• imagistic (CT sau RMN sau PET)
• periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru depistarea semnelor sau simptomelor de
boală pulmonară interstiţială
• periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru apariţia sau agravarea erupţiilor cutanate.
• periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru apariţia reacţiilor adverse severe (ca de
exemplu diaree, erupţii cutanate/acnee, paronichie şi stomatită) în special la pacienţii de sex
feminin, la cei cu greutate mică şi la cei cu insuficienţă renală preexistentă
• periodic pentru identificarea disfuncţiei hepatice.
• periodic sau ori de câte ori este clinic indicat, pentru identificarea afectării cardiace [va fi
evaluată inclusiv FE(VS)], la pacienţii cu factori de risc cardiovascular şi cei cu afecţiuni care
pot influenţa FE(VS).
• periodic sau ori de câte ori este indicat clinic pentru identificarea şi tratarea afecţiunilor oculare
• periodic pentru detectarea insuficienţei renale.

VIII. Prescriptori.
Iniţierea tratamentului se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală.
Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către
medicii de familie desemnaţi