L01XE18 – DCI RUXOLITINIBUM

I. Indicaţie:
– Mielofibroza primară (mielofibroză idiopatică cronică)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală ).
– Mielofibroza secundară post-policitemie vera (PV) sau post-trombocitemie esenţială (TE)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 201 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală ).
– Policitemia vera (PV)
Această indicație se codifică la prescriere prin codul 200 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II. Criterii de includere:
Mielofibroza
Tratamentul splenomegaliei sau simptomelor asociate bolii la pacienţi adulţi cu:
• mielofibroză primară (mielofibroză idiopatică cronică),
• mielofibroza post-policitemie vera sau post-trombocitemie esenţială.
Policitemia Vera
Tratamentul pacienţilor adulţi cu policitemia vera care prezintă rezistenţă sau intoleranţă la
hidroxiuree.
Rezistenta la hidroxiuree:
1. Tromboze sau hemoragii
sau
2. Simptome persistente legate de boala
sau
Dupa 3 luni de tratament cu HU la o doza ≥2 g/zi:
a. Necesar de flebotomii pentru a mentine nivelul hematocrit <45%
sau
b. Numarul de leucocite >10 x 109 /l si numarul de trombocite >400 x 109 /l
sau
c. Reducerea splenomegaliei ≤50% sau esec in obtinerea disparitiei simptomatologiei
determinate de splenomegalie
Intoleranta la hidroxiuree

1. Toxicitate hematologica la cea mai mică doză de HU necesară pentru a obține un răspuns
complet sau parțial:
a. Numar absolut de neutrofile <1,0 x 109/l sau
b. Număr de trombocite <100 x 109/l sau
c. Hemoglobină <10 g / dl
sau
2. Toxicitate non-hematologica la orice doza de HU:
– Ulcere la nivelul membrelor inferioare sau
– Manifestări mucocutanate sau
– Simptome gastro-intestinale sau
– Pneumonită sau
– Febră
III. Criterii de excludere de la tratament:
1. Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
2. Sarcina
3. Alăptare
IV. Criterii de diagnostic:

A. Mielofibroza primară (Criterii de diagnostic conform clasificării OMS 2008):
• Criterii majore (obligatorii):
– Proliferare megacariocitară şi atipie acompaniată fie de fibroză colagenică fie de fibroză
reticulinică
– Excluderea diagnosticului de LGC, SMD, PV şi alte neoplazii mieloide
– Evaluarea JAK2V617 sau a altor markeri clonali sau lipsa evidenţierii fibrozei reactive la
nivelul măduvei osoase.
• Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4):
– Leucoeritroblastoza
– Creşterea nivelului seric al LDH
– Anemie
– Splenomegalie palpabilă
B. Mielofibroza secundară post Policitemia Vera (PV) şi post Trombocitemie Esenţială (TE)
(Conform IWG-MRT (Internaţional Working Group for Myeloproliferative Neoplasms Research
and Treatment))
Post PV:
• Criterii necesare (obligatorii):
– Diagnostic anterior de PV conform criteriilor OMS
– Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 – 3 (pe o scală 0 – 3) sau grad 3 – 4 (pe o scală 0 – 4)
• Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 4):
– Anemia sau lipsa necesităţii flebotomiei în absenţa terapiei citoreductive
– Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic
– Splenomegalie evolutivă
– Prezenţa a minim unul din trei simptome constituţionale: pierdere în greutate > 10% în 6
luni, transpiraţii nocturne, febra > 37.5º de origine necunoscută

Post TE:
• Criterii necesare (obligatorii):
– Diagnostic anterior de TE conform criteriilor OMS
– Fibroză de măduvă osoasă de grad 2 – 3 (pe o scală 0 – 3) sau grad 3 – 4 (pe o scală 0 – 4)
• Criterii adiţionale (pentru diagnostic e necesar să fie îndeplinite minim 2 criterii din 5):
– Anemia şi scăderea hemoglobinei faţă de nivelul bazal
– Tablou leucoeritroblastic în sângele periferic
– Splenomegalie evolutivă
– Prezenţa a minim unul din trei simptome constituţionale: pierdere în greutate, transpiraţii
nocturne, febra de origine necunoscută
– Valori crescute ale LDH
C. Policitemia vera (Criteriile de diagnostic pentru PV conform OMS 2016)
• Criterii majore
– Valori ale hemoglobinei > 16,5 g/dl la bărbați sau > 16 g/dl la femei SAU o valoare a
hematocritului > 49% la bărbați și > 48% la femei SAU o masă eritrocitară crescută.
– Biopsie a măduvei osoase care să evidențieze o hipercelularitate la nivelul celor 3 linii
celulare sanguine, însoțită de megacariocite mature, pleomorfe (de mărimi variabile).
– Prezența mutației la nivelul genei JAK2V617F sau la nivelul exonului 12 al genei JAK2.
• Criteriu minor (pentru diagnostic sunt necesare 3 criterii majore sau primele 2 criterii
majore si criteriul minor)
– Nivele de eritropoietină serică sub valorile normale.

V. Tratament:
Tratamentul cu Ruxolitinib trebuie iniţiat numai de către un medic cu experienţă în administrarea
medicamentelor antineoplazice.
Doze:
• Mielofibroza primară / secundară:
Doza inițială recomandată de Jakavi în mielofibroză (MF) este în funcție de numărul de
trombocite (vezi Tabelul 1):
Tabelul 1 Doze inițiale în mielofibroză

Ajustările dozei:
– Dozele trebuie crescute treptat pe baza profilului de eficacitate și siguranță.
– Dacă eficacitatea este considerată insuficientă și valorile hemogramei sunt adecvate,
dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi, până la doza maximă de 25 mg
de două ori pe zi.
– Doza inițială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament și, ulterior, nu
mai frecvent decât la intervale de 2 săptămâni.
– Tratamentul trebuie oprit în cazul unui număr de trombocite sub 50000/mmc sau al unui
număr absolut de neutrofile sub 500/mmc. După revenirea numărului de trombocite şi
neutrofile la valori situate peste aceste valori, se poate relua administrarea dozei la 5 mg
de două ori pe zi şi, treptat, se poate creşte doza, cu monitorizarea atentă a hemogramei,
inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
– Reducerea dozei trebuie avută în vedere dacă numărul de trombocite scade în timpul
tratamentului conform Tabelului 2, cu scopul de a evita întreruperile dozei din cauza
trombocitopeniei.
Tabelul 2 Recomandare privind dozele în trombocitopenie

Insuficienţa renală:
• La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min),
doza iniţială recomandată pe baza numărului de trombocite la pacienţii cu MF va fi redusă
cu aproximativ 50% şi administrată de două ori pe zi.
• Doza iniţială la pacienţii cu MF şi boală renală în stadiu terminal (BRST), care efectuează
hemodializă, este de o doză unică de 15- 20 mg sau două doze a câte 10 mg administrate
la interval de 12 ore, care vor fi administrate postdializă şi numai în ziua efectuării
acesteia.
– doza unică de 15 mg este recomandată pentru pacienţii cu MF şi număr de trombocite
între 100000/mm3 şi 200000/mm3 .
– doză unică de 20 mg sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore se
recomandă pentru pacienţii cu MF şi număr de trombocite >200000/mm3 .
– dozele următoare (doză unică sau două doze de 10 mg administrate la interval de 12 ore)
trebuie să fie administrate numai în zilele în care se efectuează hemodializă, după fiecare
şedinţă de dializă.
Insuficiența hepatică:
• La pacienţii cu orice grad de insuficienţă hepatică, doza iniţială recomandată în funcţie de
numărul de trombocite trebuie redusă cu aproximativ 50% şi va fi administrată de două
ori pe zi. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a siguranţei şi
eficacităţii.
• Policitemia vera (PV)
Doza iniţială recomandată de ruxolitinib în tratarea PV este de 10 mg administrată oral, de două
ori pe zi.
Ajustările dozei:
– scăderea dozei trebuie avută în vedere dacă valoarea hemoglobinei scade sub valoarea de
12 g/dl şi este recomandată dacă aceasta scade sub valoarea de 10 g/dl.
– tratamentul trebuie oprit în cazul în care valoarea hemoglobinei este sub 8 g/dl; după
revenirea parametrilor sanguini la valori situate peste aceste valori, se poate relua
administrarea dozei la 5 mg de două ori pe zi şi, treptat, se poate creşte doza, cu
monitorizarea atentă a hemogramei, inclusiv numărarea separată a leucocitelor.
– dacă eficacitatea este considerată insuficientă, iar valorile hemogramei sunt adecvate ,
dozele pot fi crescute cu maximum 5 mg de două ori pe zi, până la doza maximă de 25 mg
de două ori pe zi
– doza iniţială nu trebuie crescută în primele patru săptămâni de tratament, iar ulterior nu
mai frecvent decât la intervale de minimum 2 săptămâni.

Insuficienta renala:
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu PV şi insuficienţă renală severă este de 5 mg de
două ori pe zi.
• Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu PV şi boală renală în stadiu terminal
(BRST) care efectuează hemodializă constă într-o doză unică de 10 mg sau două doze
Insuficienta hepatica:
• La pacienţii cu orice insuficienţă hepatică, doza iniţială de Ruxolitinib trebuie redusă cu
aproximativ 50%. Dozele următoare trebuie ajustate pe baza monitorizării atente a
siguranţei şi eficacităţii medicamentului
Tratamentul trebuie continuat atâta timp cât raportul risc – beneficiu rămâne pozitiv.
Mod de administrare.
Ruxolitinib se administrează pe cale orală, cu sau fără alimente. Dacă se omite o doză, pacientul
nu trebuie să utilizeze o doză suplimentară, ci să-şi administreze doza următoare aşa cum este
prescrisă.
VI. Monitorizarea tratamentului:
– înainte de iniţierea tratamentului cu Ruxolitinib, trebuie efectuată o hemogramă completă
(inclusiv numărarea separată a leucocitelor).
– hemograma completă (inclusiv numărarea separată a leucocitelor) trebuie efectuată la
fiecare 2 – 4 săptămâni până la stabilizarea dozelor de Ruxolitinib, apoi conform
indicaţiilor clinice.

– monitorizarea lipidelor (tratamentul a fost asociat cu creșteri ale valorilor lipidelor,
inclusiv colesterol total, colesterol lipoproteină cu densitate înaltă (HDL), colesterol
lipoproteină cu densitate mică (LDL) și trigliceride).
– examinarea cutanată periodică la pacienţii care prezintă un risc crescut de neoplazie
cutanată (au fost raportate neoplazii cutanate non-melanice (NCNM), inclusiv carcinom
cu celule bazale, carcinom cu celule scuamoase și carcinom cu celule Merkel, la pacienţii
trataţi cu ruxolitinib; celor mai mulţi dintre aceşti pacienţi li s-a administrat tratament
prelungit cu hidroxiuree şi au avut antecedente de NCNM sau leziuni cutanate premaligne
fara a putea fi stabilită o relaţie cauzală cu administrarea ruxolitinib.
– monitorizare neuro-psihiatrica (semne cognitive, neurologice sau psihiatrice sugestive de
leucoencefalopatie multifocală progresivă (LMP))
VII. Criterii de întrerupere a tratamentului:
– tratamentul trebuie întrerupt după 6 luni dacă nu a existat o reducere a dimensiunii splinei
sau o îmbunătăţire a simptomelor de la începerea tratamentului.
– tratamentul cu ruxolitinib va fi întrerupt definitiv la pacienţii care au demonstrat un
anumit grad de ameliorare clinică dacă menţin o creştere a lungimii splinei de 40%
comparativ cu dimensiunea iniţială (echivalentul, în mare, al unei creşteri de 25% a
volumului splinei) şi nu mai prezintă o ameliorare vizibilă a simptomelor aferente bolii.
– intoleranţa la tratament
VIII. Prescriptori:
1. Iniţierea se face de către medicii din specialităţile hematologie (sau oncologie medicală, după
caz)
2. Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe
baza scrisorii medicale de către medicii desemnaţi.”