L02BX03 – DCI ABIRATERONUM

I. Indicaţia terapeutică
1. este indicat în asociere cu prednison sau prednisolon în tratamentul neoplasmului de
prostată metastazat, sensibil la terapie hormonală (mHSPC, metastatic hormone sensitive
prostate cancer), cu risc crescut, diagnosticat recent la bărbații adulți, în asociere cu o
terapie de deprivare androgenică (ADT)
2. tratamentul adenocarcinomului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la
bărbaţi adulţi cu simptomatologie absentă sau uşoară, după eşecul hormonoterapiei de
prima linie (blocada androgenică completă, analog GnRH +/- antiandrogeni), la care
chimioterapia nu este încă indicată din punct de vedere clinic.
3. tratamentul adenocarcinomului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la
bărbaţi adulţi a căror boală a evoluat în timpul sau după administrarea unei terapii cu
docetaxel.
II. Criterii de includere în tratament
– adenocarcinom al prostatei, confirmat histopatologic;
– boala in stadiu metastatic – confirmat imagistic
– Pentru indicația nr. 1 de mai sus – pacienți recent diagnosticați, cu risc ridicat, definit ca
prezența a cel puțin 2 dintre următorii 3 factori de risc:
• scor Gleason ≥ 8
• prezența a 3 sau mai multe leziuni pe scintigrafia osoasă
• prezența unei metastaze viscerale cuantificabile excluzând modificări la nivelul
ganglionilor limfatici
– boală progresivă în timpul sau după finalizarea tratamentului hormonal (indicaţia
prechimioterapie, nr 2 de mai sus), respectiv în timpul sau după finalizarea
tratamentului cu docetaxel (indicaţia postchimioterapie), definită astfel:
a. criterii PCWG (Prostate Cancer Working Group): două creşteri consecutive
alevalorii PSA şi/sau
b. boală progresivă evidenţiată imagistic la nivelul ţesuturilor moi, oase, viscere,
cusau fără creştere a PSA;
– deprivare androgenică – testosteron seric de 50 ng per dl sau mai puţin (</= 2.0 nmol
per litru);
– funcţii: medulară hematogenă, hepatică şi renală adecvate
a. la pacienţii la care nu a fost încă administrată chimioterapia, statusul de
performanţăECOG trebuie să fie egal cu 0 sau 1
b. pacienţi asimptomatici sau paucisimptomatici (durerea asociată cu carcinomul de
prostată care corespunde unui scor < 4 pe scala durerii BPI – Brief Pain Inventory,
adică durere mai intens resimţită în ultimele 24 de ore).
III. Criterii de excludere
– afecţiuni cardiovasculare semnificative: infarctul miocardic sau evenimentele
trombotice, arteriale în ultimele 6 luni, angina pectorală severă sau instabilă, sau
insuficienţa cardiacă clasa III sau IV conform New York Heart Association (NYHA)
sau cu valori ale fracţiei de ejecţie cardiacă scăzută semnificativ.
– hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
– valori ale transaminazelor mai mari de 2,5 ori limita superioară a valorilor normale (iar
pentru pacienţii care prezintă determinări secundare hepatice, mai mari de 5 ori faţă de
limita superioară a valorilor normale);
– pacienţii cu simptomatologie moderată sau severă, alta decât cea definită mai sus la
criteriile de includere ca fiind simptomatologie minimă, nu au indicaţie de abirateron
înaintea chimioterapiei
– metastaze cerebrale (netratate sau instabile clinic) sau meningită carcinomatoasă
progresivă
– tratament cu antagonişti ai receptorilor de androgeni, inhibitor de 5α reductază,
estrogen sau chimioterapie timp de 4 săptămâni anterior începerii tratamentului cu
abirateronă
– insuficienţă hepatică severă;
– hepatită virală activă sau simptomatică;
– hipertensiune arterială necontrolabilă;
– istoric de disfuncţie adrenală sau hipofizară
– administrare concomitenta a Ra-223
IV. Posologie – forma farmaceutica – comprimate de 250mg (se utilizeaza pentru
indicatiile 2 si 3) sau comprimate filmate de 500 mg (se utilizeaza pentru indicatia 1 si
2)
Doza recomandată este de 1.000 mg ca doză unică zilnică (2 comprimate filmate de 500
mg pentru indicatia 1; 4 comprimate de 250 mg sau 2 comprimate filmate de 500 mg
pentru indicatia 2, respectiv 4 comprimate de 250 mg pentru indicatia 3). Se asociază
doze mici de prednison sau prednisolon – 10 mg pe zi.
– Castrarea medicală cu analogi LHRH trebuie continuată în timpul tratamentului cu
abirateronum.
– NU se administrează cu alimente (prezenţa acestora creşte expunerea sistemică la
abirateron).
– Se administrează la cel puţin două ore după masă şi nu trebuie consumate alimente
celpuţin o oră după administrarea tratamentului.
– Comprimatele se înghit întregi, cu apă.
– doză omisă nu se reia, tratamentul continuă în ziua următoare, cu doza uzuală zilnică.
– Întreruperea corticoterapiei trebuie efectuată lent, scăzând doza progresiv: dacă
tratamentul cu abirateronum este continuat după întreruperea administrării
corticosteroizilor, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de exces de
mineralocorticoizi
– În cazul unor situaţii de stres neobişnuit, poate fi indicată creşterea dozei de
corticosteroizi înainte, în timpul şi după situaţia stresantă.
V. Monitorizarea tratamentului:
Înainte de iniţierea tratamentului:
– hemoleucogramă cu formulă leucocitară;
– analize de biochimie (creatinină; uree; glicemie; transaminaze; ionogramă serică –
potasiu,sodiu, clor, calciu, magneziu; proteine serice; fosfatază alcalină etc.);
– PSA
– examen sumar de urină;
– evaluare cardiologică (inclusiv EKG şi ecocardiografie);
– evaluare imagistică (de exemplu: CT torace, abdomen şi pelvis, RMN, scintigrafie
osoasă
– dacă nu au fost efectuate în ultimele 3 luni)
Periodic:
– transaminazele serice, ionograma serică, glicemie
– tensiunea arterială,
– evaluarea retenţiei hidrosaline (efect secundar de tip mineralocorticoid)
– testosteron (doar pentru pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu analog LHRH care
nuau fost castraţi chirurgical);
– PSA;
– evaluare imagistică (Ex CT torace, abdomen şi pelvis, RMN)
– scintigrafie osoasă
– evaluare clinică a funcţiei cardiace.
VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Abirateronum
a) cel puţin 2 din cele 3 criterii de progresie:
Progresie radiologică, pe baza examenului CT sau RMN sau a scintigrafiei osoase
• apariţia a minimum 2 leziuni noi, osoase;
• progresia la nivelul ganglionilor limfatici/alte leziuni de părţi moi va fi în conformitate
cu criteriile RECIST modificate pentru adenopatii – care trebuia să aibă minimum 15
mm în axul scurt pentru a putea fi considerată leziune-ţintă (măsurabilă); trebuie
dovedită o creştere cu minimum 20% a sumei diametrelor scurte (dar nu în primele 12
săptămâni de la iniţierea tratamentului) sau apariţia unor leziuni noi;
Progresie clinică (simptomatologie evidentă care atestă evoluţia bolii): fractură pe os
patologic, creşterea intensităţii durerii (creşterea dozei de opioid sau obiectivarea printr-o scală
numerică: VPI, BPI-SF etc.), compresiune medulară, necesitatea iradierii paleative sau a
tratamentului chirurgical paleativ pentru metastaze osoase, necesitatea creşterii dozei de
corticoterapie pentru combaterea efectelor toxice etc.
Progresia valorii PSA: creştere confirmată cu 25% faţă de valoarea iniţială a pacientului
b) efecte secundare (toxice) nerecuperate (temporar/definitiv, la latitudinea medicului curant):
– reducerea funcţiei cardiace, semnificativă din punct de vedere clinic
– creşterea transaminazelor GPT sau GOT de > 5 ori valoarea superioară a normalului
– dezvoltarea toxicităţii de Grad > 3 inclusiv hipertensiune arterială,
hipopotasemie,edeme şi alte toxicităţi de tip non-mineralocorticoid
c) decizia medicului;
d) dorinţa pacientului de a întrerupe tratamentul.
VII. Prescriptori:
Iniţierea şi continuarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea oncologie
medicală. Continuarea tratamentului se poate face pe baza scrisorii medicale şi de către
medicii de familie desemnaţi.”