Protocol terapeutic

conform ordin MS/CNAS NR 564/499/2021

L04AC11 – DCI SILTUXIMABUM

Actualizat la FEBRUARIE 2022 | Vezi lista tuturor protocoalelor terapeutice

L04AC11 – DCI SILTUXIMABUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l04ac11-dci-siltuximabum/

I. Definiţie
Boala Castelmann este o boală rară care constă în hiperplazia angiofoliculară a ganglionilor limfatici şi reuneşte
un grup heterogen de afecţiuni limfoproliferative, care prezintă caracteristici comune histopatologice.
Etiologia bolii Castleman este controversată. Unii autori incriminează o etiologie inflamatorie, alţii sugerează o
etiologie neoplazică sau virală.
Este diagnosticată mai frecvent la persoanele adulte, vârsta medie de debut fiind considerată a fi 43 de ani. Se
manifestă prin apariţia unei formaţiuni tumorale nodulare benigne localizată la nivel mediastinal,
retroperitoneal sau al ţesuturilor moi (subcutanat, intramuscular) din diferite regiuni ale corpului. Formaţiunea
este, de regulă, solitară (forma localizată sau unicentrică), mai rar multiplă (forma multifocală sau
multicentrică)

II. Diagnostic
Pacienţii diagnosticaţi cu forma multifocală a bolii Castelman prezintă simptome inflamatorii sistemice,
limfadenopatie generalizată, hepato-splenomegalie, citopenie, afectare cutanată (rash, noduli), pulmonară
(tuse, pleurezie), digestivă, neurologică (neuropatie senzitivo-motorie), reumatologică (artralgie, mialgii) şi
renală (proteinurie, hematurie, boală renală). Febra, astenia, transpiraţiile nocturne, scăderea ponderală,
inapetenţa sunt frecvent raportate de aceşti pacienţi.
Diagnosticul de boală Castleman poate fi stabilit cu certitudine doar în urma investigaţiei histopatologice.
Identificarea variantei histologice este obligatorie pentru administrarea unui tratament adecvat şi pentru
estimarea prognosticului la aceşti pacienţi.
III. Indicaţie terapeutică
Tratamentul pacienţilor adulţi cu boala Castleman multicentrică (BCM) fără infecţie cu virusul imunodeficienţei
umane (HIV) şi fără infecţie cu virusul herpetic uman de tip 8 (VHU-8).
IV. Tratament
Doza recomandată este de 11 mg/kg siltuximab administrată în decurs de 1 oră sub formă de perfuzie
intravenoasă, la un interval de 3 săptămâni, până la eşecul tratamentului.
Modul de administrare
Siltuximab trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă.
Acest medicament trebuie administrat de personal medical calificat şi sub supraveghere medicală
corespunzătoare

V. Criterii de includere în tratament
Pacienţi adulţi cu boală Castelman multicentrică fără infecţie cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi fără
infecţie cu virusul herpetic uman de tip 8 (VHU-8).
Înainte de administrarea fiecărei doze de SILTUXIMAB pe parcursul primelor 12 luni şi ulterior o dată la fiecare
trei cicluri trebuie să se efectueze analize hematologice. Înainte de administrarea perfuziei, medicul
prescriptor trebuie să aibă în vedere amânarea tratamentului în cazul în care criteriile de tratament prezentate
în Tabelul 1 nu sunt întrunite. Nu se recomandă reducerea dozei.
Tabelul 1: Criterii de tratament

Categorii speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici
În studiile clinice nu au fost observate diferenţe majore corelate cu vârsta în ceea ce priveşte farmacocinetica
(FC) sau profilul de siguranţă. Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).
Insuficientă renală şi/sau hepatică Nu au fost desfăşurate studii formale pentru investigarea FC siltuximab la
pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea siltuximab la copii cu vârsta de 17 ani sau sub nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile
date.
Femei cu potenţial fertil
Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul şi până la 3 luni după
tratament.
Sarcina
Nu sunt disponibile date privind utilizarea siltuximab la femeile gravide. Studiile cu siltuximab la animale nu au
evidenţiat efecte adverse asupra sarcinii sau dezvoltării embriofetale. Siltuximab nu este recomandat în timpul
sarcinii şi la femeile cu potenţial fertil care nu utilizează metode de contracepţie.
Siltuximab trebuie administrat la femeia gravidă numai dacă beneficiul depăşeşte în mod clar riscul.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă siltuximab se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude riscul asupra nou-născuţilor
sau a copiilor. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la
tratamentul cu siltuximab având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru
femeie.
Fertilitate
Efectele siltuximab asupra fertilităţii nu au fost evaluate la om. Datele non-clinice disponibile nu sugerează un
efect asupra fertilităţii în timpul tratamentului cu siltuximab.

VI. Criterii de excludere
Hipersensibilitate severă la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi

VII. Criterii de întrerupere
a. Tratamentul cu SILTUXIMAB nu trebuie administrat dacă prezintă infecţie severă sau orice toxicitate
severă non-hematologică, iar după recuperare, tratamentul se poate relua la aceeaşi doză.
b. Dacă pacientul dezvoltă o reacţie severă asociată perfuziei, anafilaxie, reacţie alergică severă sau
sindromul de eliberare de citokine în asociere cu perfuzia cu SILTUXIMAB trebuie întreruptă
administrarea ulterioară de SILTUXIMAB.
c. Trebuie luată în considerare întreruperea medicamentului dacă pe parcursul primelor 48 de săptămâni
administrarea dozei s-a amânat de mai mult de 2 ori din cauza toxicităţilor asociate tratamentului.

VIII. Atenţionări şi precauţii
Trasabilitate
În vederea îmbunătăţirii trasabilităţii medicamentelor biologice, trebuie înregistrate clar denumirea comercială
şi numărul de lot ale medicamentului administrat în documentele de evidenţă primară ale pacientului.
Infecţii grave active concomitente
Orice infecţii, inclusiv infecţiile localizate trebuie tratate înainte de administrarea SILTUXIMAB. În timpul
studiilor clinice au fost observate infecţii grave, inclusiv pneumonie şi septicemie.
SILTUXIMAB poate masca semnele şi simptomele unei inflamaţii acute inclusiv supresia febrei şi a reactanţilor
de fază acută, cum ar fi proteina C reactivă (CRP). Prin urmare, medicii trebuie să monitorizeze cu atenţie
pacienţii care primesc tratament pentru a detecta infecţiile grave.
Vaccinări
Vaccinurile vii, atenuate nu trebuie administrate concomitent sau în decurs de patru săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului cu SILTUXIMAB deoarece nu a fost stabilită siguranţa clinică.
Parametri lipidici
La pacienţii trataţi cu SILTUXIMAB au fost observate creşteri ale valorilor trigliceridelor şi colesterolului
(parametri lipidici). Pacienţii trebuie gestionaţi în conformitate cu ghidurile clinice actuale pentru
managementul hiperlipidemiei.
Reacţii asociate perfuziei şi reacţii de hipersensibilitate
În timpul perfuziei intravenoase cu SILTUXIMAB, reacţiile uşoare până la moderate asociate perfuziei se pot
ameliora prin încetinirea sau oprirea perfuziei. După dispariţia reacţiei, pot fi luate în considerare reiniţierea
perfuziei cu o viteză de perfuzare redusă şi administrarea terapeutică de antihistaminice, acetaminofen şi
corticosteroizi. În cazul pacienţilor care nu tolerează perfuzia în urma acestor intervenţii, administrarea
SILTUXIMAB trebuie întreruptă. Pe parcursul administrării perfuziei sau după aceasta, tratamentul trebuie
întrerupt la pacienţii care au reacţii severe de hipersensibilitate asociate perfuziei (de exemplu anafilaxie).
Managementul reacţiilor severe asociate perfuziei trebuie ghidat de semnele şi simptomele reacţiei.
Personalul medical adecvat şi medicamentele corespunzătoare trebuie să fie disponibile pentru tratamentul
anafilaxiei în cazul în care aceasta se produce
Afecţiuni maligne
Medicamentele imunomodulatoare pot creşte riscul de malignitate. Pe baza experienţei limitate cu siltuximab
datele actuale nu sugerează nici un risc crescut de malignitate.
Perforaţii gastro-intestinale
Perforaţia gastro-intestinală (GI) a fost raportată în studiile clinice cu siltuximab, deşi nu şi în studiile în BCM. A
se utiliza cu prudenţă la pacienţii care pot prezenta un risc crescut de perforaţii GI. Pacienţii care se prezintă cu
simptome care pot fi asociate sau care corespund perforaţiei GI trebuie evaluaţi imediat.
Insuficienţă hepatică
În urma tratamentului cu SILTUXIMAB în studiile clinice, au fost raportate creşteri tranzitorii sau intermitente,
uşoare până la moderate, ale valorilor transaminazelor hepatice sau ale altor teste ale funcţiei hepatice,
precum bilirubina. Trebuie monitorizaţi pacienţii cărora li s-a administrat SILTUXIMAB, şi care sunt cunoscuţi cu
insuficienţă hepatică, ca şi pacienţii cu valori ridicate ale transaminazelor sau ale bilirubinemiei.

IX. Prescriptori
Iniţierea, continuarea şi monitorizarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea hematologie
(sau, după caz, din specialitatea oncologie medicală) din unităţile sanitare prin care se derulează programul.

Lista tuturor protocoalelor terapeutice actualizate

Cele mai noi stiri medicale: