L050C – DCI INTERFERONUM ALFA 2A

1. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
Leucemia cu celule păroase

I. CRITERII DE INCLUDERE
Leucemia cu celule păroase.

II. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
– Tratament iniţial.
• 3 milioane U.I. zilnic, administrate subcutanat, timp de 16 – 24 săptămâni.
• În cazul apariţiei intoleranţei, fie se reduce doza zilnică la 1,5 milioane U.I., fie se
injectează 3 milioane U.I. de trei ori pe săptămână, fie se reduc atât doza cât şi
frecvenţa administrării. (1,5 milioane U.I. de 3 ori pe săptămână).
– Tratament de întreţinere.
• 3 milioane U.I., de trei ori pe săptămână injectate subcutanat.
• În caz de intoleranţă, se va reduce doza la 1,5 milioane U.I. de trei ori pe
săptămână.
– Durata tratamentului.
• Tratamentul trebuie efectuat aproximativ şase luni, după care medicul va aprecia
dacă pacientul a răspuns favorabil, deci se continuă tratamentul, sau dacă nu a
răspuns la terapie, situaţie în care tratamentul se întrerupe.
• Unii pacienţi au fost trataţi până la 20 de luni, fără întrerupere.
• Durata optimă de tratament cu Interferon alfa 2a, în cazul leucemiei cu celule
păroase, nu a fost încă determinată.

III. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (parametrii clinico-paraclinici şi
periodicitate):
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

IV. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
– hipersensibilitate în antecedente la interferon alfa-2a recombinant sau la oricare dintre
componentele preparatului;
– afectare severă cardiacă sau boli cardiace în antecedente; nu au fost observate efecte
cardiotoxice directe, dar există probabilitatea ca anumite simptome acute, (de exemplu
febră, frisoane), asociate în mod frecvent administrării de Interferon alfa 2a, să
exacerbeze afecţiuni cardiace preexistente;
– disfuncţie severă renală, hepatică sau a măduvei hematopoietice:
– epilepsie şi/sau alte disfuncţii ale sistemului nervos central;
– hepatită cronică decompensată sau ciroză hepatică severă;
– hepatită cronică care este sau a fost tratată recent cu agenţi imunosupresori, cu
excepţia tratamentului de scurtă durată cu glucocorticoizi;
– leucemie mieloidă cronică la bolnavi, la care este planificat sau posibil în viitorul
apropiat un transplant alogen de măduvă osoasă.
Reacţii adverse;
– Majoritatea pacienţilor au prezentat simptome pseudo-gripale, ca astenie, febră,
frisoane, scăderea apetitului, dureri musculare, cefalee, artralgii şi transpiraţie.
– Aceste efecte adverse acute pot fi de obicei reduse sau eliminate prin administrarea
simultană de paracetamol şi tind să se diminueze la continuarea terapiei sau la
reducerea dozei. Uneori, continuarea tratamentului poate fi însoţită de slăbiciune, stare
de oboseală.
– Aproximativ două treimi din bolnavii canceroşi au acuzat anorexie, iar o jumătate,
greaţă. Voma, tulburările de gust, senzaţia de uscăciune a gurii, scăderea în greutate,
diareea şi durerile abdominale de intensitate mică sau moderată; mai rar au fost
semnalate: constipaţie, flatulenţă; ocazional s-a produs pirozis, activarea ulcerului şi
hemoragii gastrointestinale minore.
– Ameţeală, vertij, tulburări de vedere, scăderi ale funcţiei cerebrale, tulburări de
memorie, depresie, somnolenţă, confuzie mentală, nervozitate şi tulburări de somn.
– Alte complicaţii neobişnuite constau în: tendinţa la suicid, somnolenţa puternică,
convulsiile, coma, accidente cerebrovasculare, impotenţa tranzitorie, retinopatia
ischemică.

V. PRESCRIPTORI:
Medici Hematologi, Oncologi

2. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
Leucemia mieloida cronică

I. STADIALIZAREA AFECŢIUNII:
Interferon alfa 2a este indicat în tratamentul leucemiei mieloide cronice cu cromozom
Philadelphia prezent.
II. CRITERII DE INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc):
Leucemie mieloidă cronică cu cromozom Philadelphia prezent sau leucemie mieloidă cronică
cu translocaţie bcr/abl positiva.

III. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
Schema de tratament.
– La pacienţi cu vârsta de 18 ani sau mai mult, Interferon alfa 2a se injectează
subcutanat 8 – 12 săptămâni, după următoarea schemă:
• zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zi
• zilele 4 – 6: 6 milioane U.I./zi
• zilele 7 – 84: 9 milioane U.I./zi.

Durata tratamentului.
– Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca
medicul să decidă continuarea terapiei la cei ce au răspuns la aceasta sau întreruperea
ei în cazul pacienţilor ai căror parametri hematologici nu sau modificat.
– La pacienţii cu răspuns favorabil, tratamentul trebuie continuat până la obţinerea unei
remisiuni hematologice complete, fără a depăşi 18 luni.
– Toţi pacienţii cu răspuns hematologic complet trebuie trataţi în continuare cu 9
milioane U.I./zi (optimal) sau 9 milioane U.I., de trei ori pe săptămână (minimal),
pentru a face cât mai repede posibil remisiunea citogenetică.
– Durata optimă de tratament a leucemiei mieloide cronice cu Interferon alfa 2a nu a
fost încă determinată, deşi s-au constatat remisiuni citogenetice la doi ani după
începerea tratamentului.

IV. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (parametrii clinico-paraclinici şi
periodicitate):
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

V. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
– leucemie mieloidă cronică la bolnavi la care este planificat sau posibil în viitorul
apropiat un transplant alogen de măduvă osoasă.
Reacţii adverse:
– Întrerupere tratament în caz de:
• afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă,
tentativă de suicid,
• reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioderm, constricţie bronşică,
anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2a; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
Co-morbidităţi:
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

VI. PRESCRIPTORI:
Medici Hematologi, Oncologi
3. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
– Limfom cutanat cu celule T
– Limfomul/leucemia cu celule T (ATLL) al adultului

I. CRITERII DE INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc):
a. Limfom cutanat cu celule T
b. Limfomul/leucemia cu celule T (ATLL) al adultului (ATLL
cronica/smoldering şi ATLL acuta)
II. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):

a. Limfomul cutanat cu celule T
– Tratament iniţial.
• În cazul pacienţilor de 18 ani sau peste această vârstă, doza trebuie crescută gradat,
până la 18 milioane U.I. pe zi, pentru o durată totală de tratament de 12 săptămâni,
conform schemei următoare:
o zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zi
o zilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zi
o zilele 7 – 84: 18 milioane U.I./zi
– Tratament de întreţinere.
• Interferon alfa 2a se administrează de trei ori pe săptămână, în doza maximă
tolerată de pacient, fără a depăşi 18 milioane U.I.
– Durata tratamentului.
• Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca
medicul să decidă continuarea terapiei la cei care au răspuns la aceasta, sau
întreruperea ei la cei care ce nu au răspuns.
• Durata minimă a terapiei, în cazul pacienţilor cu răspuns favorabil este de 12 luni
(pentru a mări şansele obţinerii unui rezultat optim prelungit).
• Unii pacienţi au fost trataţi timp de 40 de luni fără întrerupere,
• Nu a fost încă determinată exact durata tratamentului cu Interferon alfa 2a în cazul
limfomului cutanat cu celule T.

b. Limfomul/leucemia cu celule T (ATLL) al adultului (ATLL cronica/smoldering şi ATLL
acută):
– Tratament de inducţie:
• Interferon alfa 9 MU s.c./zi + zidovudine 1 gram p.o./zi – pentru cel puţin 2 luni
– Tratament de menţinere:
• Interferon alfa 4,5 MU s.c./zi + zidovudine 600 mg p.o. /zi – pentru cel puţin 1 an.

III. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (parametrii clinico-paraclinici şi
periodicitate):
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic

IV. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:

Reacţii adverse:
– Întrerupere tratament în caz de:
• afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă,
tentativă de suicid,
• reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioderm, constricţie bronşică,
anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2a; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
Co-morbidităţi:
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

V. PRESCRIPTORI:
Medici Hematologi, Oncologi

4. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
Limfom non-Hodgkinian folicular

I. STADIALIZAREA AFECŢIUNII:
Limfomul non-Hodgkin folicular în stadiu avansat.

II. CRITERII DE INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc):
Limfomul non-Hodgkin folicular.

III. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
– Interferon alfa 2a se administrează concomitent cu tratamentul convenţional (de exemplu
asociaţia ciclofosfamidă, prednison, vincristină şi doxorubicină), în funcţie de schema
chimioterapică, câte 6 milioane U.I./mp injectate subcutanat din ziua 22 până în ziua 26 a
fiecărui ciclu de 28 de zile.

IV. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (parametrii clinico-paraclinici şi
periodicitate):
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară

V. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
Reacţii adverse:
– Întrerupere tratament în caz de:
• afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă,
tentativă de suicid,
• reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioderm, constricţie bronşică,
anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2a; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului,
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
Co-morbidităţi:
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

VI. PRESCRIPTORI:
Medici Hematologi, Oncologi

5. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
Sindroame mieloproliferative cronice fără cromozom Philadelphia (policitemia vera
(PV), trombocitemia esenţială (ET) şi mielofibroza primară (PMF)

I. STADIALIZAREA AFECŢIUNII:
– Diagnosticul se stabileşte conform criteriilor OMS
– Stabilirea categoriei de risc conform sistemelor de scor prognostic internaţionale

II. CRITERII DE INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc):
– Policitemia vera – high risk (vârsta > 60 ani şi/sau istoric de tromboza): tratament de
linia 1 şi linia a-2 a- Trombocitemia esenţială – high risk (vârsta > 60 ani şi/sau istoric
de tromboza): tratament de linia 1 şi linia a-2 a
– Mielofibroza primară – (IPSS-Internaţional Prognostic Scoring System) – în cazuri
selecţionate (în special în stadiul hiperproliferativ).
– Sindroame mieloproliferative cronice fără cromozom Philadelphia, simptomatice, ce
necesită tratament, în sarcină.
– Intoleranţa/rezistenţa la hidroxiuree sau alte droguri
– Pacienţi tineri ce necesită tratament cu hidroxiuree pe timp îndelungat

III. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
– PV: se începe cu 3 MU de 1 – 2X/săptămână cu posibilitatea creşterii lente până la
maximum 3 MU/zi
– ET: se începe cu 3 MU de 1 – 2X/săptămână cu posibilitatea creşterii lente până la
maximum 3 MU/zi
– PMF: 0,5 – 1,5 MU X3/săptămâna cu posibilitatea creşterii la 15 MUX3/săptămână

IV. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI (parametrii clinico-paraclinici şi
periodicitate):
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

V. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
Reacţii adverse:
– Întrerupere tratament în caz de:
• afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă,
tentativă de suicid,
• reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioderm, constricţie bronşică,
anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2a; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului,
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în
cursul terapiei cu Interferon alfa 2a.
Co-morbidităţi:
– O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2a la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei. Consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor.
– Tratamentul cu Interferon alfa 2a produce rareori hiperglicemie şi se va controla
periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

VI. PRESCRIPTORI:
Medici Hematologi, Oncologi

6. STADIALIZAREA AFECŢIUNII
Carcinom renal avansat

I. Definiţia afecţiunii
Carcinom renal avansat
Tratamentul cu interferon A în asociere cu vinblastina induce o rată a răspunsului de
aproximativ 17 – 26% determinând o întârziere a progresiei bolii şi o prelungire a
supravieţuirii la aceşti pacienţi.

II. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
Carcinom renal avansat
III. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)
Schema recomandată de creştere gradată a dozei este:
– zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zi
– zilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zi
– zilele 7 – 9: 18 milioane U.I./zi
– zilele 10 – 84: 36 milioane U.I./zi. (dacă toleranţa este bună)
Pacienţii care obţin un răspuns complet pot întrerupe tratamentul după trei luni de la
stabilizarea remisiunii.

IV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul
terapiei cu Interferon alfa 2A. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon
alfa 2A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra
măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a
trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte
riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică
a pacienţilor. Tratamentul cu Interferon alfa 2A-A produce rareori hiperglicemie şi se va
controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

V. Criterii de excludere din tratament:
Reacţii adverse
– Întrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală
severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie,
angioderm, constricţie bronşică, anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2A-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
– atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2A la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la
începutul, cât şi în cursul terapiei cu Interferon alfa 2A.
Co-morbidităţi
– o atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2A-A la pacienţii
cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase,
cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a
pacienţilor. Tratamentul cu Interferon alfa 2A-A produce rareori hiperglicemie şi se va
controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.
– Non-responder NA
– Non-compliant NA
Reluare tratament (condiţii) – NAVI.

VI. Prescriptori
Medici specialişti oncologie medicală

7. STADIALIZAREA AFECŢIUNII
Melanom malign rezecat chirurgical

I. Definiţia afecţiunii
Melanom malign rezecat chirurgical
Tratamentul adjuvant cu doze scăzute de Interferon alfa 2A, după rezecţia chirurgicală a
melanomului malign prelungeşte perioada de remisie a bolii fără metastaze.

II. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)
Melanom malign rezecat chirurgical

III. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)
Interferon A se administrează subcutanat în doza de 3 milioane U.I., de trei ori pe săptămână,
timp de 18 luni, începând la cel mult 6 săptămâni după intervenţia chirurgicală. În cazul în
care apare intoleranţa la tratament doza trebuie scăzută la 1,5 milioane U.I. administrată de
trei ori pe săptămână.

IV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul
terapiei cu Interferon alfa 2A. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon
alfa 2A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra
măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a
trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte
riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică
a pacienţilor. Tratamentul cu Interferon alfa 2A produce rareori hiperglicemie şi se va
controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.

V. Criterii de excludere din tratament:
Reacţii adverse
– Întrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală
severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie,
angioderm, constricţie bronşică, anafilaxie).
– În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este
necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.
– Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a
observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu
Interferon alfa 2A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.
– atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2A la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la
începutul, cât şi în cursul terapiei cu Interferon alfa 2A.
Co-morbidităţi
– o atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Interferon alfa 2A la pacienţii cu
depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu
scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai
puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei, consecutiv poate creşte riscul infecţiilor
sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a
pacienţilor. Tratamentul cu Interferon alfa 2A produce rareori hiperglicemie şi se va
controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea
tratamentului antidiabetic.
– Non-responder NA
– Non-compliant NA
Reluare tratament (condiţii) -NA

VI. Prescriptori
Medici specialişti oncologie medicală.

8. Definiţia afecţiunii
Sarcom Kaposi asociat cu SIDA

I. Stadializarea afecţiunii
Interferon A este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu sarcom Kaposi asociat cu SIDA, cu
CD4 > 250/mm3
.

II. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc.)
Sarcom Kaposi asociat cu SIDA

III. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)
Tratament iniţial. La pacienţi de 18 ani sau mai mult, Interferonum alfa 2a se administrează
subcutanat, în doză crescută gradat până la cel puţin 18 milioane U.I. zilnic sau, dacă este
posibil, 36 milioane U.I. zilnic, timp de 10 – 12 săptămâni, conform schemei următoare:
– zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zi
– zilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zi
– zilele 7 – 9: 18 milioane U.I./zi şi, dacă este tolerată, trebuie crescută la:
– zilele 10 – 84: 36 milioane U.I./zi.
Tratament de întreţinere. Interferonum alfa 2a se injectează subcutanat, de trei ori pe
săptămână, în doza maximă de întreţinere tolerată de pacient, fără a se depăşi 36 milioane U.I.
Pacienţii cu sarcom Kaposi şi SIDA trataţi cu 3 milioane U.I. Interferonum alfa 2a zilnic au
răspuns mai slab decât cei trataţi cu dozele recomandate.
Durata tratamentului. Pentru evaluarea răspunsului la tratament trebuie urmărită evoluţia
leziunilor. Tratamentul trebuie efectuat minimum 10 săptămâni, preferabil 12 săptămâni,
înainte ca medicul să decidă continuarea la cei cu răspuns favorabil, sau întreruperea la cei
care nu au răspuns la tratament. Răspunsul favorabil se evidenţiază obişnuit după aproximativ
3 luni de tratament. Unii pacienţi au fost trataţi timp de 20 de luni fără întrerupere. La cei cu
răspuns favorabil la tratament, trebuie continuată administrarea cel puţin până când tumora nu
mai poate fi decelabilă.
Durata optimă de tratament cu Interferonum alfa 2a a sarcomului Kaposi asociat SIDA nu a
fost încă determinată.

IV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)
Un bun control al infecţiei virale (încărcătura virală HIV scăzută, CD4 crescut) poate avea ca
rezultat evoluţia cât mai lentă a sarcomului Kaposi.

V. Criterii de excludere din tratament:
Reacţii adverse
– Simptome pseudo-gripale, ca astenie, febră, frisoane, scăderea apetitului, dureri
musculare, cefalee, artralgii şi transpiraţie. Scăderea numărului de celule albe.
Co-morbidităţi
– Pacienţii co-infectaţi, cu ciroză avansată, cărora li se administrează HAART
(terapie antiretrovirală înaltă), pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică şi
deces. Pacienţii cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic
şi/sau aritmii în antecedente sau prezente cu Interferonum alfa 2a, necesită o
monitorizare atentă. Se recomandă ca pacienţilor care prezintă tulburări cardiace
preexistente să li se efectueze electrocardiograme înaintea şi în cursul tratamentului.
Aritmiile cardiace (în special supraventriculare) răspund de obicei la terapia
convenţională, dar pot necesita întreruperea tratamentului cu Interferonum alfa 2a.
– Non-responder NA
– Non-compliant NA

VI. Reluare tratament (condiţii) – NA

VII. Prescriptori
Medici din specialitatea hematologie, oncologie.