N001F – DCI MEMANTINUM

I. Stadializarea afecţiunii
a) Există trei stadii ale demenţei din boala Alzheimer (sindromul demenţial este stadiul clinic cel
mai avansat al acestei boli, şi nu trebuie confundat cu boala Alzheimer ca entitate
neuropatologică şi clinică) clasificate după scorurile obţinute la Mini-Evaluarea Statusului Mental
(MMSE):
– forme uşoare – scor la MMSE 20 – 26;
– forme moderate – scor la MMSE 11 – 19;
– forme severe – scor la MMSE </= 10.
b) În cazul demenţelor mixte, criteriile de utilizare sunt aceleaşi ca pentru demenţa din boala
Alzheimer.
c) Conform Ghidului EFNS, în cazul demenţei de intensitate moderată sau severă din boala
Parkinson şi boala difuză cu corpi Lewy, memantina este indicată ca terapie de linia a 2-a doar
dacă tratamentul de linia 1 nu are eficacitate optimă/nu poate fi tolerat/sau există un alt
argument medical justificat. Memantinum se poate utiliza singură sau în asociere cu un inhibitor
de colinesterază, ca şi în cazul bolii Alzheimer
II. Criterii de includere (vârstă, sex, parametri clinico-paraclinici etc.)
– pacienţi cu diagnostic de boală Alzheimer în stadiul de demenţă, demenţă vasculară, demenţă
mixtă, demenţă din boala difuză cu corpi Lewy, demenţă asociată bolii Parkinson
– pacienţi cu cel puţin una dintre următoarele modificări:
• scor </= 26 la MMSE (Mini-Evaluarea Statusului Mental)
• scor </= 5 la Testul Desenării Ceasului pe scala de 10 puncte a lui Sunderland – stadiul 3
pe Scala de Deteriorare Globală Reisberg
III. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)
Medicaţie specifică substratului lezional
Perioada de tratament: de la debut până în faza terminală.
Doza – forme farmaceutice cu administrare orală în doze de 10 – 20 mg/zi cu titrare lentă 5 mg pe
săptămână până la doza terapeutică
Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică
IV. Monitorizarea tratamentului
Starea clinică-MMSE
Evaluarea stării somatice
Criterii de excludere
– lipsa efectului terapeutic la preparat
– intoleranţă la preparat (hipersensibilitate, reacţii adverse)
– noncomplianţă terapeutică
– comorbiditatea somatică
Înlocuirea preparatului se va face cu: Donepezilum, Galantaminum, Rivastigminum.
Schimbarea preparatului o va face medicul prescriptor (psihiatru, neurolog, geriatru) care
dispensarizează pacientul în funcţie de particularităţile evolutive ale bolii, de comorbiditatea somatică
existentă şi de medicaţia specifică acesteia individualizând tratamentul.
NOTĂ:
Fiind un preparat cu un mod diferit de acţiune, Memantinum se poate prescrie şi în asociere cu
preparatele enumerate mai sus: Donepezilum, Galantaminum, Rivastigminum.
V. Reluarea tratamentului
Administrarea acestei clase de medicamente reprezintă o modalitate de tratament de tip continuu până
la deciderea întreruperii terapiei (de obicei în fază terminală).
VI. Prescriptori:
Medicii psihiatri, neurologi, geriatri iniţiază tratamentul, care poate fi continuat şi de către medicul de
familie în dozele şi pe durată recomandată în scrisoarea medicală.