N022G – DCI GALANTAMINUM

I. Stadializarea afecţiunii
a) Există trei stadii ale demenţei din boala Alzheimer (sindromul demenţial este stadiul clinic cel mai
avansat al acestei boli şi nu trebuie confundat cu boala Alzheimer ca entitate neuropatologică şi
clinică) clasificate după scorurile obţinute la Mini-Evaluarea Statusului Mental (MMSE):
– forme uşoare – scor la MMSE 20 – 26; – forme moderate – scor la MMSE 11 – 19; – forme severe –
scor la MMSE </= 10.
b) În cazul demenţelor mixte, criteriile de utilizare sunt aceleaşi ca pentru demenţa din boala Alzheimer.
c) Conform Ghidului EFNS, în cazul demenţei de intensitate uşoară până la moderată sau severă din
boala Parkinson şi boala difuză cu corpi Lewy, galantaminum este indicat ca terapie de linia 1, dar cu
dovezi de tip IC faţă de rivastigminum şi donepezilum (dovezi de tip IA) care sunt de preferat pentru
terapia de primă intenţie.

II. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)
– pacienţi adulţi şi vârstnici cu diagnostic de boala Alzheimer în stadiul de demenţă forma uşoară
până la moderat severă, demenţă mixtă (boala Alzheimer, forma uşoară până la moderat severă,
asociată cu boli cerebrovasculare sau cu boala difuză cu corpi Lewy).
– pacienţi adulţi şi vârstnici cu boala Parkinson asociată cu forme uşoare până la moderat/severe
de demenţă. (terapie de linia 1, dovezi de tip IA)

III. Tratament: Medicaţie specifică substratului lezional (v. mai sus).
– Perioada de tratament: de la debut până în faza terminală
– Dozele indicate sunt de 8 – 24 mg/zi, doza medie fiind de 16 mg/zi
– Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică

IV. Monitorizarea tratamentului – Parametrii care se evaluează
– Starea clinică MMSE
– Evaluarea stării somatice

V. Criterii de excludere
– lipsa efectului terapeutic la preparat
– intoleranţă la preparat (hipersensibilitate, reacţii adverse)
– noncomplianţă terapeutică
– comorbiditatea somatică

Înlocuirea preparatului se va face cu: Donepezilum, Memantinum, Rivastigminum.
Schimbarea preparatului o va face medicul prescriptor (psihiatru, neurolog, geriatru) care
dispensarizează pacientul în funcţie de particularităţile evolutive ale bolii, de comorbiditatea somatică
existentă şi de medicaţia specifică acesteia individualizând tratamentul.

VI. Reluarea tratamentului
Administrarea acestei clase de medicamente reprezintă o modalitate de tratament de tip continuu până
la deciderea întreruperii terapiei (de obicei în fază terminală).

VII. Prescriptori:
Medicii psihiatri, neurologi, geriatri iniţiază tratamentul, care poate fi continuat şi de către medicul de
familie în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.