NG01G – TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ A EPILEPSIEI

Principii terapeutice generale:
1. Prima criză epileptică nu se tratează decât dacă:
– se însoţeşte de modificări EEG caracteristice;
– exista în antecedentele personale recente crize epileptice de alt tip decât cel actual;
– criza însoţeşte o leziune cerebrală definită obiectivabilă (imagistic sau prin altă metodă);
– criza face parte din tabloul clinic al unui sindrom epileptic.

2. Tratamentul cronic al epilepsiei se face de regulă, cu un singur medicament antiepileptic din categoria
celor indicate pentru tipul de criză respectiv (v. mai jos), administrat în doze optime (care pot urca până
la doza maximă recomandată a acelui medicament sau doza maximă tolerată – care poate fi mai mică
decât doza maximă recomandată);
3. Dacă la primul medicament utilizat dintre cele recomandate crizele nu sunt complet controlate (în
condiţiile de la punctul 2), se va schimba tratamentul cu un alt medicament dintre cele recomandate
pentru tipul de criză respectiv, de asemenea în terapie monodrog, după aceleaşi principii ca cele de mai
sus.
4. Dacă nici la al doilea medicament nu se obţine un răspuns terapeutic optim, se poate trece fie la
terapie monodrog cu un al treilea medicament recomandabil fie la o asociere de două medicamente,
dintre asocierile recomandate pentru tipul de criză respectiv, fiind foarte puţin probabil că se va obţine
un răspuns bun la încercări ulterioare de terapie monodrog, dacă diagnosticul a fost corect şi dacă
treptele de terapie de mai sus au fost corect realizate;
5. Dacă răspunsul terapeutic la o asociere de 2 medicamente antiepileptice corect alese continuă să nu
fie satisfăcător, pacientul trebuie spitalizat într-o clinică universitară de neurologie sau un centru
specializat în epilepsie pentru reevaluare diagnostică şi terapeutică, unde se poate opta pentru: un alt
medicament în terapie monodrog, o altă asociere de 2 medicamente sau în mod cu totul excepţional şi
bine argumentat ştiinţific de 3 medicamente antiepileptice, tratament neurochirurgical, stimulare
vagală sau altă metodă alternativă sau asociată terapiei medicamentoase.

Medicamente recomandate pentru principalele tipuri de epilepsie la adult:

1. Crizele focale/parţiale:
– linia I: CARBAMAZEPINA, VALPROATUL
– linia II: FENITOINA, OXCARBAZEPINA, LEVETIRACETAM, LAMOTRIGINA, TOPIRAMATUL,
GABAPENTINA
– linia III: PREGABALINA (de asociere)
– asocieri:
• CARBAMAZEPINA + VALPROAT
• VALPROAT + LAMOTRIGINA
• CARBAMAZEPINA + LAMOTRIGINA
• CARBAMAZEPINA + TOPIRAMAT
• VALPROAT + TOPIRAMAT
• CARBAMAZEPINA/VALPROAT + PREGABALINA/GABAPENTINA
• CARBAMAZEPINA/VALPROAT + LEVETIRACETAM

2. Crize generalizate:
a. ABSENTE:
– linia I: VALPROAT sau ETHOSUXIMIDA
– linia II: LAMOTRIGINA sau TOPIRAMAT
– linia III: LEVETIRACETAM
– asocieri câte 2 între cele de mai sus

b. MIOCLONICE:
– linia I: VALPROAT
– linia II: LEVETIRACETAM, TOPIRAMAT
– linia III: CLONAZEPAM,
– asocieri câte 2 între cele de mai sus

c. TONICO-CLONICE:
– linia I: VALPROAT, LAMOTRIGINA
– linia II: LEVETIRACETAM, CARBAMAZEPINA, TOPIRAMAT, FENITOINA
– linia III: OXCARBAZEPINA, GABAPENTINA, FENOBARBITAL
– asocieri:
• VALPROAT + oricare altul dintre cele de mai sus
• LEVETIRACETAM + oricare altul dintre cele de mai sus