Oreionul (parotidia epidemica) – simptome, complicatii si preventie

Oreionul (parotidia epidemica) este o boala infectioasa, contagioasa, produsa de virusul urlian, dezvoltata de persoanele neimunizate anterior prin boala sau vaccinare. Sursa de infectie este exclusiv umana, reprezentata de bolnavul de oreion cu forma simptomatica sau asimptomatica, scrie Dr. Stefan Gilinger, medic specialist Boli Infectioase intr-un comunicat al Spitalului Victor Babes Timisoara.

Cum se transmite

Potrivit medicului, nu exista purtatori sanatosi de virus urlian. Virusul poate fi contractat pe cale respiratorie prin picaturile lui Flugge, saliva sau prin obiecte contaminate (servetele, batiste), iar boala (oreionul) va fi dezvoltata de toate persoanele neimunizate anterior prin boala sau vaccinare intr-o perioada variabila cuprinsa intre 2 si 4 saptamani dupa contact.

Semne si simptome

Debutul bolii este brusc si se caracterizeaza prin febra, frisoane, cefalee, odinofagie (dureri de gat), dureri musculare generalizate urmate de oboseala fizica.

Simptomul constant al oreionul este parotidita (inflamatia glandei parotide), care poate fi insotita de afectarea si celorlalte glande salivare in proportie de 10% din cazuri (submandibulare si sublinguale).

Complicatii

Inconstant si rar pot aparea manifestari secundare prin inflamatia testiculara (orhita), inflamatia pancreatica (pancreatita), afectarea sistemului nervos central sau alte manifestari, acestea fiind precedate de un croset febril.

Parotidita se caracterizeaza prin inflamatia initial unilaterala, ulterior bilaterala a parotidei cu umplerea santului retromandibular, si “imbracarea” unghiului mandibulei cu imposibilitatea identificarii unghiului mandibular la palpare, insotita de trismus. Inflamatia parotidiana nu este insotita local de semne celsiene (durere, caldura, roseata).

Pancreatita, in contextul oreionului, este frecventa, dar cu forme usoare de boala (aproximativ 80% din cazuri), adesea asimptomatica, aceasta ramanand nediagnosticata. In cazurile cu simptomatologie prezenta, aceasta se manifesta prin dureri abdominale “in bara”, in etajul abdominal superior, la care se asociaza greata si varsaturi.

Orhita urliana apare la pacientii de sex masculin dupa varsta pubertatii, de obicei unilaterala, ca manifestare secundara. Simptomatologia orhitei urliene include un nou croset febril urmat de tumefactia testiculara, dureroasa, tegument scrotal eritematos, cu stergerea pliurilor scrotale cutanate. O complicatie rara a orhitei urliene este sterilitatea masculina (1-2%).

Afectarea sistemului nervos central in cazul oreionului este reprezentata prin meningita urliana si encefalita urliana.

Meningita urliana, mai frecventa la sexul masculin, este cu evolutie favorabila , autolimitanta, si se vindeca fara sechele neurologice. Encefalita urliana poate aparea precoce (concomitent cu parotidita) sau tardiv si este cauzata de invazia virala a sistemului nervos central. Ea se manifesta prin tulburari de auz, tulburari de echilibru si convulsii, cu posibilitatea de a ramane cu sechele neurologice pe termen lung.

In cazul oreionul la femeile gravide, virusul poate traversa placenta si poate determina avort spontan, moarte intrauterina sau defecte de formare a organelor fatului la 20% din aceasta categorie de pacienti.

Alte manifestari date de virusul urlian pot fi: nevrita optica, surditatea, ataxia cerebeloasa, pareza faciala, ooforita (afectarea ovarelor), mastita, tiroidita, miocardita, artrita, purpura trombocitopenica, care sunt deseori asimptomatice, ramanand nediagnosticate.

Diagnosticul

Potrivit medicului infectionist, Stefan Gilinger, diagnosticul se confirma clinic sau cu ajutorul analizelor de laborator, prin prezenta anticorpilor de tip IgM anti virus urlian la 2 saptamani de la debutul simptomatologiei. Prezenta anticorpilor de tip IgG anti virus urlian (protectori) pot fi crescuti, fie prin vaccinare anterioara, fie prin trecerea prin boala.

Tratamentul

Pana in prezent nu s-a descoperit un antiviral eficient, care sa neutralizeze virusul urlian, astfel, tratamentul parotiditei epidemice este nespecific si se caracterizeaza prin antiinflamatoare nesteroidiene si simptomatice (anipiretice si antalgice), avand, in general, o evolutie favorabila, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.

Tratamentul orhitei mai presupune repaus strict la pat si aplicari locale de punga cu gheata invelita in prosop. Tratamentul meningitei/encefalitei urliene se realizeaza strict intraspitalicesc.

Preventia

Profilaxia oreionului se efectueaza prin imunizare activa (prin vaccinare) sub forma unui triplu vaccin (rujeola-oreion-rubeola-ROR, MMR) ce contine un virus urlian viu atenuat ce a fost in introdus in Romania in Programul National de Vaccinare din 2004.

Vaccinarea consta din 2 doze, administrate initial la varsta de 1 an, ulterior la 6-7 ani (anterior intrarii in colectivitate). Sugarii pana la varsta de un an sunt protejati impotriva infectiei de anticorpii “mosteniti” de la mama imunizata anterior (prin vaccinare sau boala). Vaccinul antiurlian, avand in componenta sa un virus viu atenuat, conditionat, este contraindicat la femeia gravida si la pacientii imunodeprimati (ex: infectie HIV, neoplazii).

Sursa: Spitalul Victor Babes Timisoara/FB

Etichete: oreionul, parotidia epidemica, spitalul victor babes timisoara