Preventia, intre teorie si realitate – teoria pe baza CoCa 2015

 Constitutia Romaniei, Art. 34:

(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

“Statul este obligat” sa se ocupe de sanatatea publica. In definitia O.M.S., sanatatea publica este: “Stiinta si arta prevenirii bolilor, prelungirii vietii si promovarii sanatatii prin eforturile organizate ale societaii”, iar sanatatea este: „“starea de bine din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau a infirmitatii”.

Cu alte cuvinte, statul are rolul de a crea legislatia si institutiile care, impreuna, sa asigure TUTUROR cetatenilor sai starea de sanatate.

La nivelul Ministerului Sanatatii, institutia de stat abilitata sa promoveze sanatatea, sa previna imbolnavirile si sa imbunatateasca calitatea vietii, exista elaborate Programe Nationale de sanatate.

Hotarare a Guvernului privind aprobarea programelor nationale de sanatate pentru anii 2015 si 2016:

Ministerul Sanatatii isi asuma derularea si finantarea din bugetul propriu al unui numar de 15 programe nationale de sanatate publica cu impact major asupra sanatatii publice, dupa cum urmeaza:

1) Programul national de imunizare;
2) Programul national de supraveghere si control al bolilor transmisibile prioritare;
3) Programul national de prevenire, supraveghere si control ale infectiei HIV;
4) Programul national de prevenire, supraveghere si control al tuberculozei;
5) Programul national de supraveghere si control al infectiilor nosocomiale si monitorizare a utilizarii antibioticelor si a antibioticorezistentei;
6) Programul national de monitorizare a factorilor determinanti din mediul de viata si munca;
7) Programul national de securitate transfuzionala;
8) Programul national de depistare precoce activa a cancerului prin screenig organizat;
9) Programul national de sanatate mintala si profilaxie in patologia psihiatrica;
10) Programul national de transplant de organe, tesuturi si celule de origine umana;
11) Programul national de boli endocrine;
12) Programul national de tratament dietetic pentru boli rare;
13) Programul national de management al registrelor nationale;
14) Programul national de evaluare si promovare a sanatatii si educatie pentru sanatate;
15) Programul national de sanatate a femeii si copilului.

Din cele 15 Programe nationale de sanatate nu exista si un Program national de preventie pentru bolile cu impact major asupra morbiditatii si mortalitatii, un Program national privind starea de sanatate a persoanei.

Toate programele sunt programe pe boli si nu pe individ. In cadrul unui asemenea Program s-ar putea face preventie.

Ceea ce face acum Statul nu se cheama nici sanatate publica, nici preventie. Singura modalitate de preventie asupra individului este prost conceputa, prost gandita, prost implementata cu rezultate proaste. Nu prin Sistemul de Asigurari se poate organiza si deconta preventia.

Se impune ca Preventia sa fie scoasa din Sistemul de Asigurari, sa fie un capitol distinct in cadrul Programului National de Sanatate, cu finantare de la Bugetul Statului.

De ce? Pentru ca Sistemul de Asigurari trebuie sa se adreseze numai celor care contribuie la el. Intrebarea frecvent auzita de la asigurati cand le spun ca nu sunt bani in sistem pentru tot, pentru ca de multe servicii beneficiaza si neasiguratii este: Dar eu de ce sa mai platesc? De ce din banii mei sa beneficieze si altii? Intrebare legitima pentru ca nu in sarcina contribuabilului la sanatate sta sanatatea celor care nu contribuie. Platitorul vrea ceva in plus, mai bun, mai bine decat cel care nu contribuie!

Ce se intampla acum cu Preventia de la nivelul Sistemului de asigurari? Este incadrata intr-un capitol separat: “Servicii medicale preventive si profilactice“, este platit ca serviciu o data la trei ani – doua consultatii/an/persoana pentru persoanele depistate fara risc – si anual pentru persoanele cu risc inalt. In cadrul acestui serviciu, pe fiecare categorie de varsta, se pot face trimiteri pentru anumite investigatii. (vezi Consultatii de preventie Norme 2015).

Teoretic si asa lucrurile ar sta cat de cat bine in ceea ce inseamna Preventia: omul, in deplina stare aparenta de sanatate, se prezinta – sau ar trebui, mai exact – la Medicul de familie, acesta ii face o anamneza asupra starii lui de sanatate, a factorilor de risc, un examen clinic general si-i elibereaza un bilet de trimitere pentru setul minim de investigatii paraclinice recomandat varstei. De aici lucrurile se complica rau. De ce?

1.    Pentru ca Investigatiile paraclinice – „analize de laborator recomandate de medicul de familie urmare a consultatiilor preventive pentru copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani, precum si pentru persoanele asimptomatice peste 18 ani, prevazute la nota de la punctul 1.2.1, respectiv nota de la punctul 1.2.3 din anexa 1 la ordin, se efectueaza pe baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie; biletul de trimitere se intocmeste distinct pentru aceste investigatii paraclinice si are completat campul corespunzator preventiei.” – o alta forma birocratica: un formular in plus

2.    “Contravaloarea acestor investigatii paraclinice se suporta de catre furnizorii de servicii medicale paraclinice – analize medicale de laborator, aflati in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanatate.”

Bugetul pe care il „ofera” laboratoarele pentru aceast tip de investigatii reprezinta 12% din bugetul pe care laboratorul il primeste de la CJAS. Intrebare: oare cate laboratoare in tara  fac examene de laborator, in cadrul Preventiei, pe banii lor???

3.    Aproape jumatate din populatia tarii locuieste in mediul rural unde nu prea exista, asta ca sa nu spun: nu exista, laboratoare. Pentru ei, practic, niste investigatii paraclinice, in stare de sanatate, cand „nu ma doare nimic!”, inseamna de fapt refuzul de a merge de N ori „la oras” pentru analize.

Practic, Preventia, conceputa in felul acesta, este si va fi doar o vorba frumoasa aruncata ca repros de oficiali care vor spune: medicii de familie nu vor sa faca preventie!

Practic, sub aceasta forma, Preventie nu se face. La nivelul judetului Calarasi, din totalul de 56.247 SM decontabile raportate de MF, doar 1.720 au fost servicii de preventie (3,05%) din care doar 537 la copiii 4-18 ani, 78 la persoanele 19-39 ani si 194 la persoanele peste 40 ani. Extrem de putin.

Oficialii ar trebui sa se intrebe DE CE, fara sa arunce cu acuze si, impreuna cu organizatiile profesionale si patronale ale MF, sa caute solutii pentru a imbunatatii situatia.