A020E – DCI PIOGLITAZONUM

I. Criterii de includere în tratamentul specific:
1. În monoterapie:
– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul
sau la care este contraindicat, şi la care valoarea HbA1c este >/= 7%, deşi măsurile de
respectare a stilului de viaţă au fost aplicate şi respectate de cel puţin 3 luni.
Insulinorezistenţă importantă este sugerată de:
• indice de masă corporală, în continuare IMC >/= 30 kg/mp
• circumferinţa abdominală, în continuare CA > 94 cm la bărbaţi şi > 80 cm la femei
• alte elemente ale sindromului metabolic.
2. În terapie orală dublă, în asociere cu:
– metformin, la pacienţii cu glicemia insuficient controlată, după cel puţin 3 luni de
respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a
metforminului în doza maximă tolerată (valoarea HbA1c >/= 7%)
– un derivat de sulfoniluree la pacienţii care prezintă intoleranţă la metformin sau pentru
care metforminul este contraindicat, glicemia fiind insuficient controlată, deşi măsurile
de respectare a stilului de viaţă şi administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doză
maximă tolerată, au fost aplicate de cel puţin 3 luni. (valoarea HbA1c >/= 7%).
3. În terapie orală triplă
– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă la care, după cel puţin 3 luni de
respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a
metforminului în asociere cu derivaţi de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea
HbA1c >/= 7%.
4. Pioglitazona este, de asemenea, indicată în combinaţie cu insulină, la pacienţii cu DZ tip 2 şi
insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat şi la
care HbA1c este >/= 7%, în ciuda măsurilor de modificare a stilului de viaţă şi a administrării
unei insulinoterapii în doze adecvate, pe o perioadă de minim 3 luni.

II. Doze
Pioglitazona: 15 – 30 mg/zi şi, în caz de neatingere a ţintei după 3 luni (HbA1c < 7%), doza se
poate creşte la 45 mg/zi.
În asocierea cu insulină, doza curentă de insulină poate fi păstrată după iniţierea tratamentului cu
pioglitazonă. Dacă pacienţii raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută.

III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
1. Monitorizarea şi evaluarea eficienţei terapiei se realizează după cum urmează:
a) de către medicul prescriptor, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza parametrilor
clinici şi paraclinici;
b) clinic: toleranţa individuală, semne şi simptome de reacţie alergică, evaluarea funcţiei
renale sau alte evaluări clinico-biochimice, acolo unde situaţia clinică o impune;
c) prin determinarea valorii glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în
parte şi evaluarea HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni
2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată
prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandiale (acolo unde este posibil, şi a HbA1c).
3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic
şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse. La rezultate
similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele
terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.
4. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în
condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.

IV. Contraindicaţii
– hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
– insuficienţă cardiacă sau istoric de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA I până la IV)
– insuficienţă hepatică
– cetoacidoză diabetică
– neoplasm de vezică urinară confirmat în prezent sau antecedente de neoplasm de vezică
urinară
– hematurie macroscopică neinvestigată
– boala cardiacă ischemică.

V. Precauţii
– Retenţia hidrică şi insuficienţă cardiacă.
– Monitorizarea funcţiei hepatice.
– Tulburări oculare.
– Creşterea greutăţii corporale: greutatea pacientului trebuie determinată periodic.
– Anemia.
– Hipoglicemia.
– Tulburări osoase.
– Nu se vor folosi tiazolidindione la pacienţii dializaţi.
– Comprimatele de pioglitazonă conţin lactoză şi de aceea nu trebuie administrate la
pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

VI. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului
va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în
parte.

VII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu
competenţa în diabet în baza protocolului terapeutic şi ghidului în vigoare, iar continuarea se
poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare sau medicii de
familie, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.”