Protocol de Diagnostic si Tratament pentru Dermatofitii

Epidermofitiile se intalnesc in 15-30% din populatia adulta, in special cea urbana. In plus, in unele colectivitati sportive sau in internate, aceste dermatomicoze afecteaza pana la 50% din persoane. Potrivit specialistilor, factorii favorizanti sunt: ciorapii si lenjeria sintetica, incaltamintea sintetica si de cauciuc, utilizarea detergentilor si nu a sapunului, etc.

Ultimele studii scot in evidenta tendinta scaderii masive a pilomicozelor si cresterea insemnata a micozelor determinate de T. rubrum (aproximativ 45% din totalul micozelor), se arata in Protocolul de Diagnostic si Tratament pentru Dermatofitii, aprobat de catre Ministerul Sanatatii.

Principalele forme si complicatii sunt:

• Tinea cruris: prurit inghino-genital, zona congestiva si/sau madidanta cu un chenar de vezicule sau scuamo-cruste la periferie;
• Tinea pedis: prurit de intensitate mare interdigitoplantar, macerare alba, fisurare si veziculatia spatiilor interdigitale (mai ales IV), descuamatie lamelara, vezicule dishidrotice;
• Tinea faciei: placi circinate, cu margini elevate, leziuni eritemato-scuamoase sau leziuni papuloase, prurit prezent;
• Tinea manuum: forma hiperkeratozica sau forma veziculoasa exudativa de obicei unilaterala;
• Pilomicozele – localizate la nivelul scalpului si a barbii;
• Tinea capitis afecteaza regiunea scalpului si are numeroase variante clinico-etiologice: microsporia, tricofitia forma uscata, tricofitia forma profunda inflamatorie, favusul, tinea unguium.

“Pot aparea complicatii infectioase – piodermita stafilococica sau erizipel in cazul micozelor plantare sau chiar si alta localizare. Eczematizarea este destul de frecventa. Limfangita cu adenopatie locoregionala in cazul pilomicozelor inflamatorii”, sustin specialistii in ghidul clinic.

Tratamentul ambulator – pentru toate formele de micoza superficiala
Tratamentul formelor de micoza superficiala se face concomitent cu evitarea factorilor favorizanti si a autocontagiunii sau a contagiunii in familie si colectivitate. Pentru pilomicozem, este recomandata izolarea cazurilor cu ancheta epidemiologica si controlul copiilor din colectivitati, spitalizarea celor bolnavi, precum si dezinfectia obiectelor cu care a venit in contact bolnavul.

Tratamentul dermatofitiilor se poate face numai topic si/sau sistemic in functie de localizarea la nivelul unghiilor si parului. Micozele inflamatorii necesita tratament sistemic, leziunile localizate extinse – tratament local si sistemic, in timp ce tratamentul antimicotic topic se aplica timp de 1-8 saptamani. Onicomicozele se trateaza sistemic intre 4-12 luni, chirurgical plus tratament antimicotic sistemic (itraconazol, fluconazol, terbinafina) si local: avulsie chimica plus tratament antimicotic local si sistemic.

Autor: Mirabela Viasu
Sursa: www.paginamedicala.ro