L008C – DCI IMATINIBUM

A. PRESCRIEREA ŞI MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ÎN TUMORILE SOLIDE

I. Indicaţii
• Tratamentul pacienţilor adulţi cu tumori stromale gastrointestinale (GIST) maligne inoperabile şi/sau metastatice cu c-Kit (CD
117) pozitiv.
• Tratamentul adjuvant al pacienţilor adulţi cu risc mare de recidivă în urma rezecţiei GIST cu c-Kit (CD117) pozitiv.
• Tratamentul pacienţilor adulţi cu dermatofibrosarcoma protuberans (DFSP) inoperabile, recidivante şi/sau metastatice
• Tratament de rechallenge la pacienţii cu GIST-uri maligne inoperabile şi/sau metastatice cu c-Kit (CD 117) pozitiv pretrataţi cu
imatinib şi sunitinib

II. Criterii de includere
• Tumori stromale gastro-intestinale c-kit (CD117+) pozitive
– Boala extinsă (avansată loco-regional inoperabilă sau metastatică)
– Boala extinsă (avansată loco-regional inoperabilă sau metastatică) pretratată cu imatinib şi sunitinib
– Tumori stromale gastro-intestinale operate radical cu risc crescut de recidivă/metastazare – oricare dintre următoarele
caracteristici:
o dimensiune peste 2 cm şi index mitotic crescut > 5/50HPF
o dimensiune peste 10 cm, indiferent de indexul mitotic
o localizare extra-gastrică, cu excepţia tumorilor < 2cm şi cu index mitotic < 5/50HPF
o marginile chirurgicale microscopic pozitive
o ruptură tumorală spontană sau în cursul intervenţiei
• Dermatofibrosarcoma protuberans (DFSP) inoperabile, recidivante şi/sau metastatice
• Vârsta > 18 ani
• Indice de performanţă ECOG 0-2
• Probe biologice care să permită administrarea tratamentului în condiţii de siguranţă

III. Criterii de excludere:
• sarcină/alăptare
• hipersensibilitate cunoscută la medicament
• GIST cu risc intermediar/mic/foarte mic de recidivă

IV. Posologie:
• GIST: 400 mg/zi; în cazuri refractare, doza poate fi crescută la 800 mg.
• DFSP: 800 mg/zi (în două prize de 400 mg).

V. Criterii de întrerupere
• Reacţii adverse grave determinate de tratament, care fac imposibilă continuarea acestuia
• Boala progresivă conform criteriilor RECIST sau Choi
• Necomplianţa pacientului
• Decizia pacientului
• Decizia medicului prescriptor
• Deces

VI. Monitorizarea răspunsului
– monitorizare clinică şi biologică conform bolii de bază şi tratamentului
– răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice adecvate stadiului şi localizării bolii (criterii RECIST sau Choi), la 3 –
6 luni

VII. Prescriptori: medici din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe
baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.
B. PRESCRIEREA ŞI MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ÎN PATOLOGIILE HEMATOLOGICE

Indicaţii:
1. Leucemia mieloidă cronică (LGC/LMC) Ph1+
2. Leucemia limfoidă acută (LAL) Ph1+
3. SMD/SMPC + recombinarea genei factorului de creştere derivate din trombocit (FCDP-R)
4. Sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) + recombinare FIP1L1-FCDP-Rα

Criterii de includere:

A. La pacienţii adulţi:
1. LMC Ph1+ – faza cronică, nou diagnosticată, la care TMO nu este considerat tratament de prima linie sau după eşecul
tratamentului cu alfa-interferon
2. LMC Ph1+ – faza accelerată, nou diagnosticată, la care TMO nu este considerat tratament de prima linie sau după eşecul
tratamentului cu alfa-interferon
3. LMC Ph1+ – faza blastică
4. LAL Ph1+ recent diagnosticată (asociat cu chimioterapie)
5. LAL Ph1+ recidivantă/refractară (monoterapie)
6. SMD/SMPC + recombinarea genei factorului de creştere derivate din trombocit (FCDP-R)
7. Sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) + recombinare FIP1L1-FCDP-Rα

B. La pacienţii copii şi adolescenţi:
1. LMC Ph1+ – faza cronică, nou diagnosticată, la care TMO nu este considerat tratament de prima linie sau după eşecul
tratamentului cu alfa-interferon
2. LMC Ph1+ – faza accelerată
3. LMC Ph1+ – faza blastică
4. LAL Ph1+ recent diagnosticată (asociat cu chimioterapie)

Modalităţi de prescriere:
– Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI
Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical,
cât şi financiar;
– În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi se recomandă continuarea terapiei cu
acelaşi tip de medicament generic; în caz de necesitate, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai
devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;

Tratament:

A. Doze:
1. Pacienţi adulţi:
– LMC faza cronică – 400 mg/zi cu posibilitatea creşterii la 600 mg/zi sau 800 mg/zi
– LMC faza accelerată şi criza blastică – 600 mg/zi cu posibilitatea creşterii la 800 mg/zi
– Leucemie limfoblastică acută cu cromozom Philadelphia pozitiv (LLA Ph+) – 600 mg/zi
– Boli mielodisplazice/mieloproliferative (SMD/SMPC) – 400 mg/zi
– sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) cu recombinare a FIP1L1-FCDP-Ra. – 100
mg/zi; o creştere a dozei de la 100 mg la 400 mg poate fi avută în vedere în absenţa reacţiilor adverse dacă evaluările
demonstrează un răspuns insuficient la tratament.
* modificarea dozelor rămâne la aprecierea medicului curant
2. copii şi adolescenţi:
– LMC faza cronică şi faze avansate – doza zilnică 340 mg/mp şi poate fi crescută până la 570 mg/mp (a nu se depăşi doza totală
de 800 mg);
– LAL Ph1+ doza zilnică 340 mg/mp (a nu se depăşi doza totală de 600 mg);

B. Durata tratamentului: până la progresia bolii sau până când pacientul nu îl mai tolerează

C. Ajustări sau modificări ale dozei:
• Toxicitate hematologică (mielosupresie):
– în cazul apariţiei neutropeniei şi trombocitopeniei severe, se recomandă reducerea dozei sau întreruperea tratamentului,
conform recomandărilor RCP-ului produsului.
• Toxicitate nehematologică:
– reacţie adversă non-hematologică severă – tratamentul trebuie întrerupt până când aceasta dispare; tratamentul poate fi reluat,
dacă este cazul, în funcţie de severitatea iniţială a reacţiei adverse.
– Toxicitate hepatică:
o când concentraţiile plasmatice ale bilirubinei sunt > 3 x limita superioară stabilită a valorilor normale (LSSVN) sau
valorile serice ale transaminazelor hepatice sunt > 5 x LSSVN, tratamentul cu Imatinib trebuie întrerupt până când
concentraţiile plasmatice ale bilirubinei revin la valori < 1,5 x LSSVN şi concentraţiile plasmatice ale transaminazelor
revin la valori < 2,5 x LSSVN.
o tratamentul poate fi continuat la o doză zilnică redusă

Monitorizarea tratamentului:
– definirea răspunsului la tratament şi monitorizarea se face conform recomandărilor ELN (European Leukemia Net) curente.
– în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică (uşoară, moderată sau severă) sau cu insuficienţă renală se administrează doza
minimă = 400 mg; doza poate fi redusă în funcţie de toleranţă; monitorizare hepatică şi renală
– înaintea începerii tratamentului trebuie efectuată testarea pentru infecţia cu virusul hepatitei B – risc de reactivare a hepatitei;
ulterior monitorizarea purtătorilor VHB
– monitorizarea atentă a pacienţilor cu afecţiuni cardiace, mai ales în cazul SMD/SMPC + recombinarea genei factorului de
creştere derivate din trombocit (FCDP-R) şi al sindromului hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică
(LEC) + recombinare FIP1L1-FCDP-Rα

Întreruperea tratamentului:
– reacţii adverse inacceptabile
– intoleranţa la tratament
– eşec terapeutic definit conform recomandărilor ELN (European Leukemia Net) curente.

Prescriptori: iniţierea se face de către medicii din specialităţile hematologie sau oncologie medicală, după caz iar continuarea
tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz, sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie
desemnaţi.