V002D – DCI DEFERASIROXUM

I. DEFINIŢIA AFECŢIUNII
– Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate de concentrat eritrocitar în:
o beta-talasemia majoră şi intermedia
o sindroame mielodisplazice
o aplazie medulară
o alte anemii
o boli hemato-oncologice politransfuzate
o transplant medular
– Sindroamele talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT)
– Evoluţie progresivă spre deces în absenţa tratamentului transfuzional şi a tratamentului chelator de fier

II. CRITERII DE INCLUDERE:
– tratamentul supraîncărcării cronice cu fier secundară transfuziilor de sânge frecvente (≥7 ml masă eritrocitară/kg şi lună) la pacienţii
cu beta-talasemie majoră, cu vârsta de 6 ani sau mai mult
– atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat la următoarele grupe de pacienţi:
o la pacienţii copii cu beta-talasemie majoră, cu supraîncărcare cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge (≥7 ml masă
eritrocitară /kg şi lună), cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani,
o la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi cu beta-talasemie majoră cu supraîncărcare cu fier secundară transfuziilor de sânge
ocazionale (<7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta de 2 ani sau mai mult,
o la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi, cu vârsta de 2 ani sau mai mult cu supraincarcare cronica cu fier secundara
transfuziilor repetate de concentrat eritrocitar in alte situatii decat sindroamele talasemice (aplazia medulara, anemia
diseritropietica, alte anemii ereditare, sindroame mielodisplazice, alte boli hemato-oncologice politransfuzate, transplant
medlar)
– tratamentul supraîncărcării cronice cu fier care necesită tratament de chelare atunci când tratamentul cu deferoxamină este
contraindicat sau inadecvat, la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii, cu vârsta de 10 ani şi peste această
vârstă

III. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
A. Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate
Doze:
– după transfuzia a aprox. 20 unităţi masă eritrocitară sau concentraţia serică de feritină >1000 µg/l
• doza iniţială de 14 mg/Kgc/zi;
• poate fi avută în vedere administrarea unei doze zilnice iniţiale de 21 mg/kg la pacienţii care necesită reducerea nivelurilor
ridicate de fer din organism şi cărora li se administrează, de asemenea, peste 14 ml masă eritrocitară/kg şi lună (aproximativ
>4 unităţi/lună pentru un adult)
– la valori ale feritinei serice sub 1000 micrograme/l încărcarea cu fier este controlată cu o doză de 7 – 10 mg/Kgc/zi;
– tratament zilnic în funcţie de valoarea feritinei serice, pentru obţinerea unei balanţe negative a fierului.

Ajustarea dozei
 la fiecare 3 până la 6 luni, pe baza tendinţei de evoluţie a concentraţiei plasmatice a feritinei
 ajustările dozei pot fi efectuate în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg şi vor fi adaptate răspunsului terapeutic individual al fiecărui pacient şi
obiectivelor terapeutice (menţinerea sau reducerea încărcării cu fier)
 la pacienţii care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu doze de 21 mg/kg (de exemplu concentraţia plasmatică a feritinei persistă la valori
peste 2500 µg/l şi nu indică o tendinţă de scădere în timp), pot fi avute în vedere doze de până la 28 mg/kg
 la pacienţii cărora li se administrează doze mai mari de 21 mg/kg: reduceri ale dozei în trepte de 3,5 până la 7 mg/kg după ce s-a realizat
controlul (concentraţia plasmatică a feritinei persistă sub 2500 µg/l şi indică o tendinţă de scădere în timp)
 la pacienţii la care concentraţia plasmatică de feritină a atins valoarea ţintă (de regulă, între 500 şi 1000 µg/l): reduceri ale dozei în trepte
de 3,5 până la 7 mg/kg pentru menţinerea nivelurilor de feritină în intervalul ţintă.
Forma farmaceutică.
– Deferasiroxum comprimate pentru dispersie orală 125 mg, 250 mg şi 500 mg
– Deferasiroxum comprimate filmate 180 mg, 360 mg

Deferasiroxum comprimate filmate demonstrează o biodisponibilitate mai mare comparativ cu cea a deferasiroxum, formula comprimate pentru
dispersie orală. În cazul trecerii de la comprimate pentru dispersie orală la comprimate filmate, doza de comprimate filmate trebuie să fie cu 30%
mai mică decât doza de comprimate pentru dispersie orală, rotunjită la un comprimat întreg.
Dozele corespondente pentru formulele diferite sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 1: Doze recomandate pentru supraîncărcarea cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge

B. Sindroame talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT)
Tratamentul de chelare trebuie început atunci când concentraţia hepatică de fier [CHF] ≥ 5 mg Fe/g masă uscată [ms] sau concentraţia plasmatică
a feritinei în mod consecvent > 800 µg/l
Doza iniţială
Doza zilnică iniţială recomandată de deferasirox la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii este de 7 mg/kg corp
Ajustarea dozei
 la fiecare 3 până la 6 luni de tratament, trebuie avută în vedere o creştere treptată a dozei cu câte 3,5 până la 7 mg/kg dacă CHF a
pacientului este ≥ 7 mg Fe/g mu sau dacă feritina plasmatică este în mod consecvent > 2000 µg/l şi nu prezintă o tendinţă descendentă,
iar pacientul tolerează bine medicamentul. Dozele de peste 14 mg/kg nu sunt recomandate, deoarece nu există experienţă cu doze peste
acest nivel la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii.
 daca feritina plasmatică este ≤ 2000 µg/l, doza nu trebuie să depăşească 7 mg/kg
 la pacienţii la care doza a fost crescută la > 7 mg/kg, se recomandă reducerea dozei la 7 mg/kg sau mai puţin atunci când CHF este < 7 mg
Fe/g mu sau feritina plasmatică este ≤ 2000 µg/l
 daca feritină plasmatică < 300 µg/l, tratamentul trebuie oprit.
În cazul trecerii de la administrarea de comprimate pentru dispersie orală la utilizarea de comprimate filmate, doza administrată sub formă de
comprimate filmate trebuie să fie cu 30% mai mică decât doza administrată sub formă de comprimate pentru dispersie orală, rotunjită până la
cea mai apropiată concentrație a unui comprimat întreg.
Dozele corespondente pentru ambele forme farmaceutice sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2: Doze recomandate pentru sindroame de talasemie independentă de transfuziile de sânge

*CHF este metoda preferată de determinare a supraîncărcării ferice.
IV. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI:

V. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:
– Reacţii adverse:
o creşteri persistente şi progresive ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice;
o creşteri ale valorilor creatinemiei (> 33% fată de valoarea iniţială) sau scăderi ale valorilor clearence-ului creatininei (< 60 ml/min.)
o modificări semnificative ale rezultatelor testelor auditive şi oftalmologice;
o reacţii grave de hipersensibilitate (şoc anafilactic şi angioedemul).
– Co-morbidităţi:
o insuficienţa renală sau disfuncţii renale semnificative;
o insuficienţă hepatică severă;
– hipersensibilitate la substanţa activă a deferasirox-ului sau la oricare dintre excipienţi;
– sarcina.
VI. PRESCRIPTORI:
– medicul hematolog;
– in judetele in care nu exista medic hematolog, prescriptia poate fi facuta de medicul oncolog
– medicul pediatru